Ortodoxe
Sf. Ap. Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României; Sf. Ier. Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei; Sf. Ier. Frumentie, episcopul Etiopiei (Dezlegare la pește)
Greco-catolice
Sf. ap. Andrei
Romano-catolice
Sf. Andrei, ap.
Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, este prăznuită de Biserica Ortodoxă Română în 30 noiembrie.
Sfântul Apostol Andrei, pescar de meserie, frate al Sfântului Apostol Petru, a fost cel dintâi chemat la vestirea Evangheliei lui Hristos, dar înainte de a fi apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Auzind însă pe dascălul său, atunci când îl privea pe Iisus, spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 36), Sfântul Andrei a lăsat tot și a urmat lui Hristos până la moarte și înviere, fiind martor al minunilor și Învierii Lui.
Sfântul Andrei l-a vestit pe Hristos pentru prima dată fratelui său Simon (Petru): „Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, și i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuiește: Hristos). Și l-a adus la Iisus. (Ioan 1, 41, 41)
Tradiția Bisericii arată că, după Înălțarea Domnului la cer și după Cincizecime, Apostolul Andrei L-a propovăduit pe Hristos în Bitinia, Bizanț, Tracia, Macedonia, cu ținuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre, Sciția (adică Dobrogea) și până în Crimeea.
Sfântul Andrei a avut sfârșit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint (în Grecia), cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus de atunci „Crucea Sfântului Andrei”.
Ziua de 30 noiembrie, în care se face pomenirea Sfântului Apostol Andrei cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, a fost consacrată ca zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează. Această zi este consemnată cu cruce roșie în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române în urma hotărârii Sfântului Sinod din anul 1995.
Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României, în anul 1997. Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare bisericească națională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001.
Astăzi este pomenit și Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei. A fost canonizat în 21 iulie 2011, dată la care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea mitropoliților Transilvaniei, Andrei Șaguna (30 noiembrie) și Simion Ștefan (24 aprilie).
Mitropolitul Andrei Șaguna s-a născut în Mișcolți (Miskolc), Ungaria, la 20 decembrie 1808/1 ianuarie 1809, într-o familie de macedo-români din Balcani. Studiile gimnaziale le-a făcut la Miscolți și Pesta, cele superioare — filosofie și drept — la Universitatea din Pesta (1826-1829), iar cele de teologie la Seminarul Ortodox din Vârșeț.
După terminarea studiilor teologice, a intrat în mănăstirea sârbească „Hopovo”, unde a fost tuns în monahism sub numele de Andrei (24 octombrie 1833); hirotonit ierodiacon (februarie 1834); ieromonah (29 iunie 1837).
În 1846, a fost numit vicar general al Episcopiei Ardealului, cu sediul la Sibiu; ales episcop în 1847. A fost numit arhiepiscop și mitropolit al reînființatei Mitropolii a Transilvaniei în 1864, stabilindu-și reședința la Sibiu.
Mitropolia Transilvaniei, cu cele două eparhii sufragane — Arad și Caransebeș — a fost reînființată în 1864. După acest eveniment, Andrei Șaguna a convocat un sinod la Sibiu (1868), care a aprobat statutul organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, după care aceasta s-a condus până în 1925.
Sfântul Ierarh Andrei Șaguna a trecut la cele veșnice la 16/28 iunie 1873, fiind îngropat lângă biserica mare din Rășinari, așa cum a rânduit el însuși prin testament, fiind prohodit de un singur preot, „fără predică și fără pompă”.
Stiai ca Santandrei este o divinitate geto-daca, pe care crestinii au asociat-o cu Sfantul Apostol Andrei cel dintai chemat, ocrotitorul Romaniei? Santandrei a preluat numele si data de celebrare a Apostulului lui Iisus (30 noiembrie). Apostolul Andrei a predicat pe pamanturile Daciei, iar faptul ca a inlocuit o divinitate precestina, personificare a lupului, arata importanta pe care a avut-o Sfantul Apostol Andrei pe pamanturile noastre.
In trecut, noaptea de Santaandrei (29-30 noiembrie), tinerii tineau petreceri asemanatoare Revelionului din zilele noastre. Pentru a fi feriti de actiunea moroilor si strigoilor, tinerii ungeau cu usturoi ferestrele casei unde urma sa aiba loc petrecerea. Fetele aduceau cate trei capatani de usturoi, le puneau laolalta pentru a fi pazite de o batrana la lumina lumanarii. Dupa petrecere, tinerii ieseau in curtea casei si in flacau juca usturoiul in mijlocul horei. Apoi se impartea usturoiul si fiecare se intorcea la casa lui. Usturoiul se folosea ca leac pentru boli sau pentru prinderea farmecelor si descantecelor. Peste an, acel usturoi era tinut la icoane.
Fetele sadeau un catel din usturoiul pazit in noaptea petrecerii intr-un cocolos de aluat. Dupa cum incoltea graul in aluat se faceau previziuni matrimoniale. Alte fete faceau „turtuca de Andrei”, o turta subtire de grau, foarte sarata, coapta pe plita. O mancau inainte de culcare, iar baiatul care venea in vis sa-i aduca apa urma sa o ceara de nevasta anul urmator.
In alte zone se ascundea sub perna un fir de busuoic sfintit, pentru obtinerea in vis a imaginii ursitului. Dupa cum alte fete, la miezul noptii, la gura sobei, intorceau o ulcica noua de lut cu gura in jos, iar pe dosul ei lasa trei carbuni aprinsi. In timp ce roteau ulcica usor, rosteau o incantatie pentru ca iubitul sa-i dea atentia dorita.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.