Pentru creştini aceasta este ziua când a fost răstignit pe cruce Fiul lui Dumnezeu şi a fost pus în mormânt.
În Vinerea Mare se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf (numit şi Sfântul Aer) pe sub care trec credincioşii, până sfârşitul slujbei Deniei Prohodului, care are loc în seara acestei zile.
Sfântul Epitaf este un obiect bisericesc de cult de forma dreptunghiulară, confecţionat din pânză de in, mătase sau catifea, pe care se află imprimată sau pictată icoana înmormântării Mântuitorului.
Acesta este aşezat pe o masă mai înaltă, iar credincioşii sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfântul Epitaful şi trec de trei ori pe sub masa pe care este aşezat. Această trecere pe sub masă a credincioşilor se doreşte a fi asemănarea trecerii prin mormânt a Mântuitorului, care S-a coborât în iad pentru a elibera sufletele drepţilor.
Prin moartea şi Învierea Sa, Hristos a sfărâmat porţile iadului, iar moartea a fost învinsă „Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?”, spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola întâi către Corinteni (15.55).
Aşa şi credincioşii îşi amintesc acum că şi ei trebuie să treacă prin moarte, prin mormânt pentru a merge la viaţa veşnică în Hristos.
După Slujba Prohodului, Sfântul Epitaf este aşezat pe Sfânta Masă din Sfântul Altar, unde va rămâne până la Vecernia sărbătorii Înălţării Domnului.
După cântarea Prohodului Domnului se înconjoară biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf. La sfârşitul slujbei, este obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care sunt apoi puse acasă la icoane.
Cercetătorii etnologi susţin că, în comunităţile tradiţionale, se considera că Vinerea Mare, odată cu moartea Mântuitorului, deschide un timp al haosului şi întunericului, oamenii rămânând fără protecţie divină.
Timpul ritual de 14 zile, parte componentă a Ciclului pascal, se degradează neîncetat în Săptămâna Patimilor, notează în volumul „Sărbători şi obiceiuri româneşti” (2003, Ed. Elion) Ion Ghinoiu, când Iisus este trădat, chinuit, umilit şi omorât prin răstignire.
După trei zile de haos şi întuneric în care omenirea a rămas fără protecţie divină, urmează însă miracolul Învierii Domnului din noaptea de Paşti şi actele de purificare din Săptămâna Luminată care readuc echilibrul şi armonia.
Ortodoxe
Sfânta şi Marea Vineri (Zi aliturgică. Denia Prohodului Domnului); Sf. Sfinţit Mc. Irineu, episcop de Sirmium; Sf. Ier. Eutihie, patriarhul Constantinopolului; Sf. Cuv. Grigorie Sinaitul şi Platonida
Greco-catolice
Sfânta şi Marea Vineri (Patimile şi moartea Domnului). Sf. aep. Eutichie; Sf. ep. m. Irineu de Sirmium
Romano-catolice
Sf. Eutihie, patriarhul Constantinopolului
Sfântul Sfinţit Irineu este pomenit în calendarul creştin ortodox la 6 aprilie.
A fost episcop al cetăţii Sirmium, la sud de Dunăre, în timpul împăratului Diocleţian (284-305). A fost prins de persecutorii creştinilor şi a fost dus la judecată. Îndemnat să se lepede de credinţa sa şi să aducă jertfe în templele romane, L-a mărturisit cu tărie pe Hristos. A fost închis şi torturat, apoi decapitat, iar trupul i-a fost aruncat în râul Sava.
Astăzi este pomenit şi Sfântul Ierarh Eutihie, patriarhul Constantinopolului. Născut în Frigia, părinţii Sfântului Euthie erau Alexandru, soldat, şi Sinezia, fiică unui preot, Isihie, care slujea în biserica Augustopoliei.
La vârsta de 12 ani a fost trimis la Constantinopol pentru a-şi continua studiile. Dar pentru faptul că Sfântul Euthie a înţeles că acest fel de cunoştinţe nu le aduce iubitorilor săi nici un rod duhovnicesc iar înţelepciunea cea de sus este curată, paşnică, blândă, plină de milă şi de rod pentru cei care o îmbrăţişează, a ales viaţa monahală.
A fost hirotonisit diacon, apoi preot, la vârsta de treizeci de ani. Iar haina monahală a îmbrăcat-o într-una din mănăstirile din Amasia. Aici a fost numit arhimandrit al tuturor mănăstirilor din mitropolia Amasiei şi duhovnic al monahilor.
În acest timp a fost convocat, în anul 553 , la Constantinopol, al V-lea Sinod Ecumenic de către împăratul Iustinian I cel Mare (527-565). S-a întâmplat atunci că mitropolitul Amasiei era bolnav şi l-a rugat pe arhimandritul Eutihie să se ducă în locul lui la această mare întrunire a ierarhilor.
La Constantinopol Sfântul Eutihie a fost ales să ocupe scaunul patriarhal rămas vacant în urma morţii patriarhului Mina. În această calitate a prezidat lucrările celui de-al V-lea Sinod Ecumenic la care au participat 165 de episcopi.
După mai mulţi ani de păstorire a fost scos însă din scaun şi trimis la mănăstirea sa din Amasia, din cauză că însuşi împăratul a căzut în erezie. Aici a petrecut mulţi ani în post şi rugăciuni. Dar a fost din nou pus în scaunul patriarhal al Constantinopolului, unde a rămas până la trecerea sa la Domnul.
Vinerea Mare este zi de mare doliu pentru că în această zi a fost răstignit şi a murit Mântuitorul lumii. Zi aliturgică (nu se slujeşte Sfânta Liturghie), pentru că Liturghia reprezintă jertfa nesângeroasă a lui Hristos, în chipul pâinii şi al vinului, iar cele două jertfe nu se pot aduce în aceeaşi zi.
Denia de vineri seara cuprinde rânduiala Prohodului Domnului, o alcătuire de slujbă în trei stări, cu o melodie frumoasă, cântată şi de credincioşi, pe care se cântă textele rânduite de Sfânta Biserică, texte numite Prohodul Domnului, ce se încadrează la slujba Utreniei din Sâmbăta Mare, din Sâmbăta Sfintelor Pătimiri şi care se oficiază, de fapt, vineri seara.
Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii, care simbolizează înmormântarea Domnului.