CALENDAR ORTODOX 2018: Ziua în care trebuie să dăm pomană săracilor

Ortodoxe
Sf. Cuv. Pelaghia şi Taisia

Greco-catolice
Sf. cuv. Pelaghia

Romano-catolice
Sf. Pelagia, fc. m.

Cuvioasa Pelaghia este pomenită în calendarul creştin ortodox la 8 octombrie

Alte articole

Calendar ortodox 17 februarie 2025. Sărbătoare cu cruce neagră! Este prăznuit Sfântul Mucenic Teodor Tiron

Calendar ortodox 10 februarie 2025. Sărbătoare cu cruce neagră. Sfântul Haralambie, prăznuit în prima zi din săptămână

A trăit în Antiohia şi era numită de locuitorii cetăţii „Margareta” pentru frumuseţea ei fără seamăn şi pentru podoabele scumpe pe care le purta, fiind înconjurată de o mulţime de admiratori.

Într-o zi, alaiul format din tineri şi din tinere care o însoţeau pe Margareta a trecut pe lângă biserica în care unul dintre monahii cu viaţă desăvârşită din mănăstirea Tavenisioţilor din Egipt, episcopul Non, ţinea o cuvântare în timpul unei adunări la care participau mai mulţi episcopi.

Femeia era îmbrăcată în haine scumpe având o înfăţişare provocatoare, iar participanţi la adunarea bisericească şi-au întors privirea de la acel alai al perzării. Episcopul Non s-a uitat însă cu insistenţă după femeia din mijlocul grupului, suspinând şi spunând că el a învăţat cu adevărat multe de la dânsa s-a arătat copleşit de toată grija acelei femei pentru împodobirea trupului pentru că a întrecut toată grija pe care o are el pentru sufletul său.

Acea femeie, ca să fie plăcută curtezanilor ei, a pus atâta sârguinţă spre a fi frumoasă, iar el socotea că nici pe departe nu se străduieşte cu atâta dăruire să fie plăcut Lui Dumnezeu.

Trecând ziua în care s-a făcut văzută de episcop, a doua zi după Sfânta Liturghie, în timpul în care episcopul Non vorbea din nou mulţimii, Dumnezeu a făcut să intre în biserică şi Margareta, ea care niciodată nu intrase în biserică şi nici nu şi-a adus niciodată aminte de păcatele sale.

Auzind cuvintele episcopului a început să verse păraie de lacrimi, înţelegând frica de Dumnezeu şi faptul că acela spune adevărul. A căzut la picioarele episcopului Non, rugându-l să o călăuzească spre mântuire.

A primit botezul creştin cu numele Pelaghia şi după opt zile a plecat din Antiohia la Ierusalim, îmbrăcată cu o haină veche, după ce toate averile sale le-a împărţit săracilor, orfanilor şi neputincioşilor. Aici pe muntele Eleonului, în preajma Ierusalimului, şi-a zidit o chilie, fără uşă numai cu o fereastră, unde a trăit până la sfârşitul zilelor. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)