Calendar ortodox 2019. Ce sărbătoare este luni

Ortodoxe
Sf. Cuv. Gherasim de la Iordan; Sf. Mc. Pavel şi sora sa, Iuliana

Greco-catolice
Sf. cuv. Gherasim de la Iordan

Romano-catolice
Sf. Cazimir, rege

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan este pomenit în calendarul creştin ortodox la 4 martie.

Alte articole

Calendar ortodox. Când începe Postul Crăciunului 2024. Ce zile de post mai sunt până la finalul anului

Tradiții și superstiții de Ziua Crucii. Ce nu este bine să faci în această zi sfântă

S-a născut în Licia (Asia Mică) din părinţi creştini, primind o foarte bună educaţie. A intrat de tânăr în monahism, retrăgându-se în pustiul Tebaidei din Egipt. După o vreme s-a întors în Palestina, în timpul împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450), şi s-a aşezat în pustia Iordanului, unde a întemeiat o mănăstire, într-un loc retras.

Sfântul Gherman a fost unul dintre cei aleşi care s-a lăsat amăgit de erezia monofizită susţinută de un arhimandrit din Constantinopol, Eutihie, care a provocat mari tulburări în Biserică. A fost nevoie de o mare adunare sinodală, Sinodul al IV-lea Ecumenic, care a avut o participare impresionantă, au fost prezenţi în jur de 600 de Părinţi, care prin formularea clară a adevărului să restabilească liniştea. Sinodul a fost convocat de împăraţii Pulcheria şi Marcian şi s-a desfăşurat între 8 şi 25 octombrie 451, la Calcedon.

Prins în această situaţie, Sfântul Gherman a mers la părinţii care rămăseseră nemişcaţi în dreapta credinţă şi se retrăseseră din lume din cauza marilor presiuni la care erau supuşi clerul şi credincioşii. De la ei a învăţat pe deplin dreapta credinţă, căindu-se foarte mult de înşelăciunea sa de mai înainte.

În mănăstirea pe care a ctitorit-o, monahii se rugau în chiliile lor primele cinci zile din săptămână, iar sâmbăta şi duminica participau la sfintele slujbe şi se împărtăşeau cu Sfintele Taine. Se îmbinau astfel cele două moduri de vieţuire monahală, cenobitic (obşte) şi idioritmic (de sine), specifice comunităţilor monahale din pustia Egiptului.

Pentru curăţenia vieţii sale, Sfântul Cuvios Gherasim era ascultat şi de animalele sălbatice. Un leu, pe care l-a îngrijit şi l-a vindecat, scoţându-i un ghimpe din picior, îl asculta şi-l însoţea întotdeauna.

După sfârşitul Sfântului Gherasim, leul, care nu se afla atunci în lavră, a fost dus de monahi la mormântul stareţului, căci acesta răcnea cumplit în timp ce-l căuta prin mănăstire pe stăpânul său. Şi deasupra mormântului leul a murit de durere. „Însă aceasta s-a făcut nu pentru că leul a avut suflet cuvântător, ci Dumnezeu a voit să preamărească pe cel ce L-a preamărit pe El, adică pe Sfântul Cuviosul Gherasim, nu numai în viaţă, ci şi după moarte. Apoi să ne arate nouă, câtă ascultare aveau fiarele către Adam în Rai, mai înainte de a lui neascultare şi cădere din Rai” (Vieţile Sfinţilor).

Astăzi sunt pomeniţi şi Sfinţii Mucenici Pavel şi Iuliana, fraţi, care au pătimit în timpul împăratului Aurelian (270-275). Când împăratul a trecut prin oraşul Ptolemaida din Fenicia (Liban), Pavel s-a însemnat cu Sfânta Cruce pe frunte. Văzându-l, împăratul a cerut să fie prins şi închis.

Iuliana i-a luat apărarea fratelui ei şi a suferit alături de Pavel o moarte în chinuri. Datorită credinţei celor doi fraţi, împreună cu ei au suferit moarte martirică şi ostaşii Codrat, Acachie şi Stratonic, care după ce au văzut şi auzit în timpul pătimirilor celor doi mucenici au mărturisit că Hristos este Dumnezeu.