CALENDAR ORTODOX 2019: Ce sfinţi sunt sărbătoriţi marţi

Ortodoxe
Sf. Mc. Conon din Isauria şi Conon Grădinarul; Sf. Cuv. Marcu Pustnicul

Greco-catolice
Sf. cuv. m. Conon

Romano-catolice
Ss. Luciu I, pp.; Teofil, ep; Adrian din Cezareea, m.

Sfântul Mucenic Conon din Isauria, pomenit în calendarul creştin ortodox la 5 martie, a trăit pe vremea Sfinţilor Apostoli, în primul secol creştin, în provincia Isauria din Asia Mica.

Alte articole

Calendar ortodox. Când începe Postul Crăciunului 2024. Ce zile de post mai sunt până la finalul anului

Tradiții și superstiții de Ziua Crucii. Ce nu este bine să faci în această zi sfântă

Sfântul Conon a primit credinţa creştină şi a fost botezat în prima sa tinereţe, în ţinutul Isauriei Evanghelia fiind propovăduită de însuşi Sfântul Apostol Pavel.

Părinţii săi, Nestor şi Nada, au voit însă ca el să se căsătorească şi i-au găsit o fecioară frumoasă, Ana. După ce s-a făcut această însoţire, Sfântul Conon a hotărât, împreună cu soţia sa, să trăiască în curăţie, ca un frate cu soră. Sfântul Conon i-a convins şi pe părinţii săi să se boteze. Iar tatăl lui s-a învrednicit şi cununii muceniceşti, fiind ucis de închinătorii de idoli, cărora se împotrivea, mustrând rătăcirea lor.

Sfântul Conon a devenit preot şi a adus la religia creştină un mare număr de oameni.

În acea perioadă a fost trimis în Isauria, de către împăratul Domiţian (81-96), funcţionarul imperial Magnus, care a început persecuţiile împotriva creştinilor. Când a fost prins Sfântul Conon, populaţia s-a revoltat, fiind astfel eliberat. După încă doi ani, a murit în casa sa.

Tot în această zi este pomenit Sfântul Mucenic Conon Grădinarul care a trăit în vremea împăratului Decius (249-251) şi era de loc din Nazaretul Galileii. De acolo a venit în cetatea Mandon, a Pamfiliei, şi aici şi-a făcut aici o grădină în care semăna verdeţuri, agonisindu-şi astfel hrană.

A fost omorât pentru că nu a vrut să aducă jertfă idolilor şi L-a mărturisit pe Hristos. I-au fost bătute în picioarele lui piroane de fier şi a fost silit să alerge înaintea caretei guvernatorului până când, slăbind, a căzut în genunchi şi, rugându-se lui Dumnezeu, în mâinile Lui şi-a dat duhul său.