CALENDAR ORTODOX 2019. Sărbătoare mare în Postul Mare, nu uitaţi de parastase pentru morţi. Ziua în care nu se vorbeşte mult

Ortodoxe 
Sf. Cuv. Ioan Scărarul; Sf. Euvula, mama Sf. Pantelimon

Greco-catolice 
Sf. cuv. Ioan Scărarul

Romano-catolice 
Ss. Ioan Climac (Scărarul), abate; Leonard Murialdo, pr.

Alte articole

Calendar ortodox 10 noiembrie 2024. Sfinţii care-ţi luminează mintea şi te ajută să iei cea mai bună decizie

Calendar ortodox 4 noiembrie 2024. Un mare Sfânt făcător de minuni e prăznuit în prima zi de luni, din luna noiembrie

Sfântul Cuvios Ioan Scărarul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 30 martie. Pe lângă această zi, Sfântului Ioan Scărarul îi este dedicată și duminica a IV-a a Postului Mare.

A ales calea monahală de la vârsta de 16 ani, fiind primit la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai. La 20 ani a fost călugărit de părintele Martirie. În ziua în care a fost tuns în monahism, un alt părinte, Stratighie, a spus despre Cuviosul Ioan că „are să fie ca o mare stea în toată lumea”; lucru care s-a și împlinit după aceea.

După 19 ani petrecuți sub îndrumarea părintelui său, Sfântul Cuvios Ioan Scărarul a petrecut alți 21 de ani în pustnicie, la mică distanță de mănăstire, pustiul Tola devenind casa sa

A avut de înfruntat multe ispite, unele venind chiar de la frații săi din mănăstire, care l-au acuzat că vorbește prea mult, pentru a fi lăudat de oameni. Din acest motiv, Sfântul Ioan și-a impus un an de tăcere absolută, revenind la cuvântările sale alese numai după îndelungate stăruințe ale obștii din Sinai și ale altor credincioși creștini care-l cunoșteau.

Sfântul Cuvios Ioan este autorul volumului „Scara dumnezeiescului urcuș”, una din lucrările cele mai importante și mai cunoscute, folosită în Biserică pentru povățuirea credincioșilor spre curățarea de patimi pentru mântuirea sufletului.

„Scara dumnezeiescului urcuș” a fost scrisă de Sfântul Ioan pentru monahi, fiind alcătuită din 30 de „Trepte” (capitole). Lucrarea se află și în volumul IX din Filocalia românească 

Pomenirea morţilor se face în fiecare sâmbătă a Postului Mare

Conform rânduielii și tradiției respectate de Biserica Ortodoxă, ziua săptămânală de pomenire a morților este sâmbăta. În această zi, la unele slujbe din cadrul celor Șapte Laude, ca și în unele cărți de cult, există cântări și rugăciuni anume alcătuite și rânduite pentru pomenirea morților.

Cât privește pomenirea morților în Postul Mare, slujbele au loc în sâmbetele acestei perioade. Conform rânduielilor tipiconale din Triod (cartea de cult specifică acestei perioade) și structurii slujbelor din aceste sâmbete, numai sâmbetele a doua, a treia și a patra sunt socotite ca zile de pomenire generală a morților, celelalte sâmbete din Postul Mare (prima, a cincea, a șasea și a șaptea) sunt consacrate pomenirii altor evenimente sau persoane sfinte din viața Bisericii.

Așa, de exemplu, în prima sâmbătă se face pomenirea Sfântului Teodor Tiron, pentru faptul că el a salvat pe creștini de la închinarea la idoli prin folosirea grâului fiert, pomenirea calendaristică a sfântului având loc în ziua de 17 februarie. Sâmbăta a cincea este consacrată cinstirii speciale a Maicii Domnului, prin slujba Deniei Acatistului Buneivestiri, iar a șasea sâmbătă face pomenire de învierea de către Mântuitorul Hristos a lui Lazăr cel mort de patru zile, înainte de Pătimiri, ca o încredințare a Învierii Sale și a celei de obște, dreptul Lazăr fiind pomenit calendaristic la 6 octombrie. Sâmbăta a șasea amintește de punerea și șederea în mormânt a Mântuitorului Hristos.

În practică, în toate sâmbetele din Postul Mare se fac pomeniri generale ale morților, cu excepția celei de a șaptea, credincioșii având obiceiul sărindarelor, adică al pomenirii morților pe perioada de 40 de zile cât durează postul, urmând ca încheierea acestor pomeniri să se facă nu sâmbăta, ci în Joia Patimilor, când în biserici săvârșim Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Până nu de mult, toate sâmbetele din Postul Mare erau trecute și în calendar ca zile de „pomenire a morților”. Din punct de vedere liturgic și tipiconal, sunt îndreptățite la această denumire numai sâmbetele a doua, a treia și a patra. Practica de parohie arată însă că pomenirea morților și în celelalte sâmbete este aproape îndătinată.

Pomenirea generală a morților în fiecare sâmbătă din Postul Mare nu este un lucru rău, deși nu este prevăzut de tipic, și ea se înscrie în atmosfera specifică acestei perioade de pregătire pentru întâmpinarea după cuviință a Învierii Domnului, când credincioșii se ocupă mai mult de sufletele lor. De aceea, este firesc să se gândească și la sufletele celor răposați, ajutându-i cu rugăciunea și cu milostenia.

De asemenea, parastasele din timpul Postului Mare se fac atât sâmbăta, cât și duminica, deoarece în aceste zile se săvârșește una dintre Liturghiile depline, fie a Sfântului Ioan Gură de Aur, fie a Sfântului Vasile cel Mare. Parastasul nu se face legat de Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, care se săvârșește în zilele săptămânii din post.

Faptul că nu toate sâmbetele din Postul Mare sunt menționate ca zile de pomenire a morților este un lucru corect, fără ca aceasta să împiedice săvârșirea slujbelor de pomenire generală a morților și în celelalte sâmbete, după cum nu poate nici obliga pe credincioși la practica de a pomeni pe morți în toate sâmbetele din Postul Mare.

(Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. I, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 1996, pp. 281-283)

Rugăciune pentru sufletele adormite de spus în perioada Postului Mare

„Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, către tine Preacurată năzuim noi, păcătoșii. Și în tine ne punem încrederea întru ocrotirea celor ce sunt azi sufletele adormiților robilor tăi. Tu ești mijlocitoarea și acoperământul tuturor celor ce aleargă la tine cu credință și nădejde. Ascultă rugăciunea nevrednicilor robilor tăi. Și roagă-te pentru sufletele adormiților robi. Tu pururea mijlocesti pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dreapta credinta.

Și care alearga sub acoperamantul tau si se roaga cu credinta pentru cei bolnavi, napastuiti si intristati. Însa mijlocirea ta si rugaciunea ne este si mai trebuincioasa dupa moartea noastra. Dupa Dumnezeu la tine avem nadejde tare, caci nimeni din cei ce se roaga tie, nu iese fara ajutor, ci numai cu bucurie, mangaiere si indulcire.

Preasfanta Doamna, Nascatoare de Dumnezeu, roaga pe Fiul tau si Dumnezeul nostru sa daruiasca celor adormiti iertarea pacatelor. Roaga-te, Nascatoare de Dumnezeu. Caci mult poate rugaciunea Maicii spre bunavoirea Stapanului, fiindca Domnul primeste de la tine tot cuvantul despre iertare. Deci si acum primeste ale noastre rugaciuni ce le aducem tie, Preasfanta Fecioara, din toata inima si din tot sufletul nostru, pentru sufletele adormitilor robilor tai.