Ortodoxe: Sfânta Muceniță Sofia; Sfântul Mucenic Vasilisc; Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic;
Greco-catolice: Sfântul martir Vasilisc; Sfânta Rita de Cascia;
Romano-catolice: Sfânta călugăriţă Rita din Cascia; Sfântul martir Emil.
Sfântul Mucenic Vasilisc a fost nepotul Sfântului Mucenic Teodor Tiron şi a trăit în vremea împăratului Maximian (286-305). Pentru că şi-a mărturisit dragostea pentru Hristos, Vasilisc a fost întemniţat, apoi eliberat. Dar întrucât a început să predice Evanghelia lui Hristos, păgânii l-au prins din nou, la porunca guvernatorului Agripa. Când era dus spre Comane, în satul Dacnon, ostaşii s-au oprit la casa unei femei. Pe Sfântul Vasilisc, l-au legat de un paltin uscat. Acesta a început să se roage şi atunci s-a întâmplat o minune: paltinul a înverzit şi a înfrunzit, iar acolo unde stătea sfântul a ieşit din pământ o fântână cu apă.
Citeşte şi CALENDAR ORTODOX MAI 2020. Sărbători religioase în MAI 2020
Ajunşi în Comane, sfântul a fost dus înaintea guvernatorului, dar a refuzat să aducă jertfă idolilor. Pentru că s-a rugat, Dumnezeu a trimis foc din cer şi a ars templul şi statuia idolului Apolon. Plin de mânie, guvernatorul Agripa a poruncit să-i fie tăiat capul Sfântului Mucenic Vasilisc, iar trupul să-i fie aruncat în râu.
Despre Sfânta Muceniţă Sofia se ştie doar că era doctoriţă şi că cei împovăraţi de boli trupeşti alergau la ea cu mare credinţă, găsindu-şi vindecarea. Pentru că iubirea pentru Iisus a fost mai puternică decât iubirea pentru propria-i viaţă, Sfintei Sofia i s-a tăiat capul.
O, Sfântă Muceniţă Sofia, ceea ce eşti icoană a doctorilor credincioşi şi liman de rugăciune al fecioarelor smerite ce se ostenesc a se împodobi cu a virtuţilor cunună pentru Mirele Hristos, caută dintru înălţimile cereşti şi spre noi, cei covârşiţi de neputinţe. Durerile trupurilor noastre cercetează-le cu darul tău şi alungă de la noi toate săgeţile ispitelor. Întăreşte mintea noastră pe piatra pocăinţei când valurile gândurilor rele caută să ne doboare. Ca ceea ce ţi-ai umplut cămara inimii cu tămâia rugăciunii cu adierile darurilor Cuvântului înfrumuseţează şi inima noastră prin miresmele înţelepciunii cereşti. Mărturisim Sfântă, înaintea ta şi înaintea lui Dumnezeu că nu ne îngrijim deloc de cămara sufletelor noastre, petrecând noi pururea întru lenevire şi umplându-ne de mirosul greu al patimilor. Mintea ne este pururea rănită de sabia gândurilor rele prin nepurtarea noastră de grijă, dar ca una ce întru înţelepciune ai primit tăierea sabiei, taie toate cugetele noastre osânditoare şi ne trage la limanul pocăinţei.
Haina cea de nuntă nu am curăţit-o în ploaia lacrimilor pocăinţei şi împietrirea de fiecare zi a inimii noastre ne pricinuieşte nouă grea osândă. Deci, cum vom scăpa de a Domnului dreaptă judecată? De aceea, la rugăciunea ta alergăm, ca să ne faci dreptate în lupta noastră cu trupul, cu lumea şi cu diavolul. Tu cu nevoinţa postirii te-ai ridicat la înălţimile cereşti, dar noi, robiţi poftelor trupeşti, suntem lipsiţi de cugetarea cea plăcută Domnului. Căci cu ce păcate nu am stricat casa sufletului nostru?
Puţina agoniseală de fapte bune ne este furată cu uşurinţă de slava deşartă şi de mândrie. Lipsa iubirii de aproapele ne face pe noi să alunecăm uşor în groapa mâniei. Zidurile împietririi ce înconjoară inima noastră nu lasă loc razei gândului dumnezeiesc. Cu săgeţile cuvintelor noastre de osândire doborâm cinstea aproapelui şi cu nepurtarea de grijă de mântuire, cea din fiecare ceas, ne lipsim noi de cugetarea cea îngerească.
Citeşte şi Rugaciuni pentru sanatate. Cele mai puternice 8 rugaciuni pentru sanatatea ta si a familiei tale
Pentru aceasta, pe tine te punem chezăşuitoare pentru iertarea păcatelor noastre. Deci, nu ne uita pe noi, netrebnicii rugătorii tăi, ci cu doctoria rugăciunii tale vindecă patimile noastre sufleteşti şi trupeşti, ca să te mărim totdeauna cu laudă, iar Făcătorului şi Purtătorului nostru de grijă să-i aducem totdeauna slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Al doilea Sinod Ecumenic, la care au participat 150 de episcopi, s-a desfăşurat la Constantinopol în anul 381 d.Hr., fiind cunoscut și ca Primul Sinod de la Constantinopol, scrie ziarulumina.ro.
A fost convocat de împăratul Teodosie cel Mare pentru a restabili ordinea şi liniştea în Biserică. Tulburarea era provocată de eretici, care negau dumnezeirea, egalitatea şi deofiinţimea Duhului Sfânt cu Tatăl şi cu Fiul. Prin strădania acestor Sfinţi Părinţi, Biserica a consolidat victoria Ortodoxiei, obţinută încă din anul 325, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.
Al doilea Sinod Ecumenic a formulat învățătura ortodoxă despre Sfântul Duh, mărturisind că este “Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci”. Crezul de la Niceea se încheia prin cuvintele „Credem şi în Duhul Sfânt”. La acestea, Sfinţii Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic au adăugat încă cinci articole de credinţă, stabilind învăţătura ortodoxă despre Sfântul Duh, despre Biserică, despre Sfânta Taină a Botezului, despre învierea morţilor şi viaţa veşnică.
Totodată, Sinodul al II-lea Ecumenic a redactat şapte canoane, prin intermediul cărora erau condamnate cele mai importante erezii apărute în Biserică la data respectivă.