Ortodoxe: Sfântul Mucenic Vasilisc; Sfânta Muceniţă Sofia, doctoriţa
Greco-catolice: Sf. m. Vasilisc; [Sf. Rita de Cascia]
Romano-catolice: Ss. Rita din Cascia, călug. *; Emil, m.
Despre Sfânta Muceniţă Sofia se ştie doar că era doctoriţă şi că cei împovăraţi de boli trupeşti alergau la ea cu mare credinţă, găsindu-şi vindecarea, potrivit crestinortodox.ro. Pentru că iubirea pentru Iisus a fost mai puternică decât iubirea pentru propria-i viaţă, Sfintei Sofia i s-a tăiat capul.
Citeste si Cristian Pomohaci şi-a cumpărat o stea pe Walk of Fame. Fostul preot, profund dezamăgit de Hollywood
O, Sfântă Muceniţă Sofia, ceea ce eşti icoană a doctorilor credincioşi şi liman de rugăciune al fecioarelor smerite ce se ostenesc a se împodobi cu a virtuţilor cunună pentru Mirele Hristos, caută dintru înălţimile cereşti şi spre noi, cei covârşiţi de neputinţe.
Durerile trupurilor noastre cercetează-le cu darul tău şi alungă de la noi toate săgeţile ispitelor. Întăreşte mintea noastră pe piatra pocăinţei când valurile gândurilor rele caută să ne doboare. Ca ceea ce ţi-ai umplut cămara inimii cu tămâia rugăciunii cu adierile darurilor Cuvântului înfrumuseţează şi inima noastră prin miresmele înţelepciunii cereşti.
Mărturisim Sfântă, înaintea ta şi înaintea lui Dumnezeu că nu ne îngrijim deloc de cămara sufletelor noastre, petrecând noi pururea întru lenevire şi umplându-ne de mirosul greu al patimilor. Mintea ne este pururea rănită de sabia gândurilor rele prin nepurtarea noastră de grijă, dar ca una ce întru înţelepciune ai primit tăierea sabiei, taie toate cugetele noastre osânditoare şi ne trage la limanul pocăinţei.
Haina cea de nuntă nu am curăţit-o în ploaia lacrimilor pocăinţei şi împietrirea de fiecare zi a inimii noastre ne pricinuieşte nouă grea osândă. Deci, cum vom scăpa de a Domnului dreaptă judecată? De aceea, la rugăciunea ta alergăm, ca să ne faci dreptate în lupta noastră cu trupul, cu lumea şi cu diavolul. Tu cu nevoinţa postirii te-ai ridicat la înălţimile cereşti, dar noi, robiţi poftelor trupeşti, suntem lipsiţi de cugetarea cea plăcută Domnului. Căci cu ce păcate nu am stricat casa sufletului nostru?
Puţina agoniseală de fapte bune ne este furată cu uşurinţă de slava deşartă şi de mândrie. Lipsa iubirii de aproapele ne face pe noi să alunecăm uşor în groapa mâniei. Zidurile împietririi ce înconjoară inima noastră nu lasă loc razei gândului dumnezeiesc. Cu săgeţile cuvintelor noastre de osândire doborâm cinstea aproapelui şi cu nepurtarea de grijă de mântuire, cea din fiecare ceas, ne lipsim noi de cugetarea cea îngerească.
Pentru aceasta, pe tine te punem chezăşuitoare pentru iertarea păcatelor noastre. Deci, nu ne uita pe noi, netrebnicii rugătorii tăi, ci cu doctoria rugăciunii tale vindecă patimile noastre sufleteşti şi trupeşti, ca să te mărim totdeauna cu laudă, iar Făcătorului şi Purtătorului nostru de grijă să-i aducem totdeauna slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.