Ortodoxe: Sfânta Muceniţă Cecilia
Greco-catolice: Sf. ap. Filimon, Apfia și Onisim; Sf. m. Cecilia, Valerian și Tiburțiu
Romano-catolice: † Cristos, Regele Universului, Sf. Cecilia
Sfânta Mucenita Cecilia s-a născut la Roma într-o familie înstărită, scrie crestinortodox.ro. În numele iubirii lui Hristos, a decis să-și păstreze fecioria. Deși rangul o obliga să poarte straie alese, pe dedesubtul acestora îmbrăca o cămașă aspră, semnul nevoinţelor.
Părinții ei au obligat-o, însă, să se căsătorească cu păgânul Valerian, dar Cecilia a vorbit cu soţul ei în noaptea nunţii şi l-a convins să se îndrepte spre Hristos. Urmându-i sfatul, bărbatul a mers la Episcopul Urban și s-a botezat. Mai târziu, l-a adus la Hristos și pe fratele lui, Tiburtie. La scurt timp, frații au fost condamnați la moarte pentru credința lor.
Sfânta Cecilia le-a îngropat trupurile cu cinste. Ea a fost apoi adusă la judecată, căci continua să propovăduiască în rândul păgânilor dreapta credință. Fiind întrebată de către judecător care este sursa curajului ei, sfânta a răspuns: „Conștiința curată și credință neîndoielnică”.
În cele din urmă, Sfintei i s-a tăiat capul. Călăul a fost nevoit să o lovească de trei ori cu sabia peste gât, fără să o poată ucide. Ea doar s-a rănit, iar din rănile ei a curs mult sânge. După trei zile, sfânta a adormit în Domnul. Sfintele sale moaște se află la Roma, în biserica închinată ei.
Sfânta Muceniţă Cecilia, un înger luminos, ţie păzitor, te-a luminat cu Lumină Dumnezeiască. Şi te-a izbăvit de tot potrivnicul. Şi te-a păzit nestricată, curată, plăcută lui Hristos cu credinţă şi cu har. Pe Sfânta Muceniţă Cecilia cu sfântă cuviinţă să o lăudăm.
Căci s-a făcut mireasă lui Hristos de bună voie. Şi şi-a împodobit inima cu virtuţi. Ea a ruşinat semeţia lui Almachie, strălucind ca soarele în mijlocul celor ce o căutau şi după aceea s-a arătat celor de pe pământ Dumnezeiesc sprijin, întărind credinţa.
Bucură-te, strigăm ţie, Ceea ce ai Născut Bucuria! Preacurată Sfântă Cecilia, tu ne-ai izbăvit de blestem, cu mijlocirea ta. Cu Dumnezeieştile ploi ale minunilor tale speli necurăţia patimilor noastre. Pe cei topiţi de arsura durerilor îi răcoreşti, Cinstită Muceniţă Cecilia, pururea pomenită, pe cei care strigă cu credinţă, cântând: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Firea noastră cea lepădată, prin Strălucirea Naşterii tale a văzut Lumină, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi a scăpat din noaptea necunoştinţei şi din tulburarea cea întunecoasă a patimilor. Pentru aceea, ca pe o Pricină a mântuirii noastre, pe tine te cinstim.
Având pe Hristos Mire Adevărat, ai urât dragostea mirelui celui pământesc şi l-ai adus şi pe el la Dumnezeu, prin credinţă pătimind tare împreună cu tine, Sfântă Muceniţă Cecilia şi luând cununa biruinţei, adu-ţi aminte de noi împreună cu el.
Căutând pe Hristos Dumnezeu, Care S-a Întrupat din Fecioară în chip de negrăit, cu cuget curat strigai către Dânsul: după Tine am alergat, Stăpâne şi de dragostea Ta mi-am legat sufletul meu. Amin