Ortodoxe: Sfinţii 7 tineri din Efes
Greco-catolice: Sf. ep. Averchie; Cei 7 tineri m. din Efes; Sf. papă Ioan Paul II
Romano-catolice: Sf. Ioan Paul al II-lea, pp.
Cei şapte sfinţi tineri din Efes sunt Maximilian, Iamvlih, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian si Antonin. Aceştia au trăit la jumătatea secolului al III-lea, în cetatea Efes, potrivit basilica.ro
Împăratul Deciu (249-251) a emis un edict de persecuție generală a creștinilor. Între cei identificați ca fiind creștini au fost și cei șapte tineri, care făceau parte din trupele imperiale romane. Mai întâi, împăratul a încercat să-i convingă să renunţe la credinţa lor, însă, văzând că aceștia refuză, le-a dat un răgaz în care să se gândească ce aleg între a muri pentru Hristos sau a-și păstra funcțiile în cadrul Armatei romane.
Cei șapte tineri s-au retras într-o peșteră din imediata apropiere a Efesului. Cel mai tânăr dintre ei, Iamblic, cobora din când în când în Efes pentru a cumpăra hrană și pentru a aduce haine de schimb. Împăratul Deciu, întorcându-se în Efes, și aflând că cei șapte tineri nu au renunţat la credinţa lor, a ordonat să fie zidită intrarea în peșteră pentru ca cei șapte tineri să moară prin asfixiere.
Tinerii au dormit, prin voia lui Dumnezeu, 200 de ani. După 200 de ani, Dumnezeu i-a înviat pe cei şapte sfinţi. Piatra cu care fusese zidită gura peşterii era luată de cineva, așa că unul dintre ei a putut ieși, crezând că a dormit doar o noapte. Când a încercat să cumpere pâine cu banii săi, oamenii s-au mirat și astfel a ajuns vestea la proconsul și la Episcopul Ștefan al Efesului.
Așa s-a descoperit minunea învierii lor. Au mai trăit 7 zile pentru a da mărturie, inclusiv Împăratului Teodosie, și au adormit în Domnul în anul 434, fiind înmormântaţi cu mare cinste.
Sfinților 7 tineri din Efes, care bine v-ați nevoit și cununa Împăratului Hristos ați dobândit, ne rugăm vouă, ca unii care multă îndrăzneală înaintea Domnului ați câștigat.
Sfinților Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin, izbăviți-ne de lipsa somnului și puținătatea sufletului.
Voi, care în vremea împăratului Deciu, prigonitorul, ați fost pregătiți să luați cununa muceniciei, mărturisind dreapta credință și împotrivindu-vă tiranului celui fără de omenie, însă, din rânduială dumnezeiască, peștera în care v-ați adăpostit nu v-a fost vouă mormânt, ci s-a făcut vouă sân al lui Avraam, în care ați dormit somn adânc mai multe sute de ani şi, ca nişte prunci ce se încălzesc la sânul maicii lor, nu ați suferit nicio stricăciune.
Iar în vremea binecredinciosului împărat Teodosie, din încredințarea Mântuitorului și pentru adeverirea Învierii celei de obște, v-ați trezit și v-ați arătat oamenilor, dând mărturie despre puterea lui Dumnezeu, apoi ați adormit cu adevărat întru odihna cea veșnică.
O, preaslăvită minune, încât pretutindeni oamenii o au cunoscut.
Deci, și acum, când gânduri negre vin asupra noastră, văzând cum slăbim cu duhul și cum ne descurajăm din lipsa somnului, acestea ne rod și ne macină sufletește, ca un vierme neadormit. Grijile cele apăsătoare, ca niște ulii la pradă, ne covârșesc și nu mai știm ce sunt pacea și odihna încrederii în Dumnezeu.
Știm că toate acestea pentru păcatele noastre sunt. Știm că, pentru puțina noastră iubire de Dumnezeu și de aproapele, în astfel de mâhniri se afundă sufletul nostru.
Cu pocăință ne rugăm și cerem ajutorul vostru, Sfinților din Efes, somn binecuvântat și mângâietor, spre pacea sufletului și odihna cea trupească, dăruiți-ne. Izbăviți-ne din gândurile cele rele, iar cu cele bune ne insuflați.
Scoateți-ne din grijile cele multe care ne macină și de singură grija mântuirii învățați-ne să ne ținem. Așadar, Sfinților ai lui Dumnezeu, prin ajutorul vostru, luminare și împăcare întru Hristos să găsim și cerul să îl dobândim. Amin