Calendar ortodox 23 februarie 2024. Sfântul Policarp este considerat ocrotitorul tuturor oamenilor bolnavi, dar şi al celor infirmi.
Sărbători religioase 23 februarie 2024
Ortodoxe: Sfântul Policarp, sfântul născut în temniţă
Greco-catolice: Sf. ep. m. Policarp al Smirnei
Romano-catolice: Sf. Policarp, ep. m. *
Sfântul Policarp s-a născut în închisoare, în jurul anului 70, la Efes, scrie crestinortodox.ro. Părinţii lui sunt ucişi în închisoare din pricina refuzului de a se închina zeilor, iar micuţul Policarp este dat în grija unei femei bogate și credincioase. Când a crescut puţin, Policarp a deprins obiceiul de a le dărui celor sărmani ce găsea prin hambarele mamei lui adoptive.
Dar pentru ca mama sa să nu se supere pe el, Sfântul se ruga lui Dumnezeu să îi umple hambarele la loc. Lucru care, de altfel, se şi întâmpla.
Sfântul Policarp a fost diacon, preot şi, în cele din urmă, episcop. Înainte de a fi martirizat, Sfântul a mers la Roma ca să rezolve problema datei la care pica Paştele: unii serbau Învierea Domnului pe 14 Nisan (aprilie), indiferent în ce zi a săptămânii cădea, în același timp cu Paştile evreiesc, iar alții în prima duminică, după 14 Nisan. Deși cei doi nu au ajuns la un acord, ei au rămas uniți.
Cu câteva zile înainte de a fi martirizat, Sfântul Policarp a avut o viziune: a văzut perna pe care dormea arsă în foc. Așa a înțeles că avea să ucis prin aruncarea sa în flăcări.
La insistența proconsulului Quadrat de a blestema pe Hristos, Policarp a refuzat, motiv pentru care, aşa cum i se arătase, este aruncat în foc. Însă focul nu-l ardea, astfel că proconsulul a decis să fie străpuns cu sabia. Dar o altă minune s-a întâmplat: sângele care i s-a scurs din răni a stins focul. La rugămintea evreilor, trupul său lipsit de viață a fost ars.
Osemintele sale au fost luate de creștini. Sfintele sale moaște se află în Franța, pentru că au fost luate de latini în timpul cruciadelor, iar o părticică se păstrează în Mănăstirea Zografu din Muntele Athos.
Sfinte, de Dumnezeu fericite, Policarp, în rugăciunile tale cele de-a pururea pomenește-ne ca, revărsându-se milostivirea lui Dumnezeu peste noi, să ne învrednicim, mult roditorule, de cele spre viață ale Duhului roade: în inimă, dragostea: cu ochii privind către Dumnezeu, în cuget bucuria cea duhovnicească; mintea umplând-o cu neîncetată rugăciune, pacea în sufletul nostru; în piept așezând suspinarea pentru păcate, în toate îndelunga răbdare; chipului celui dinlăuntru, bunătatea, în mâini facerea de bine; în urechi punând ascultarea Sfintelor Scripturi, iar pe limbă mărturisirea adevărului, neclintiți întru dreapta credință; glasului, blândețea; pântecele pecetluit cu înfrânarea și în tot trupul curăția. Ca să ne învrednicim a fi moștenitori ai bucuriei celei veșnice și părtași ai Împărăției cerurilor. Amin.