Ortodoxe: Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului; Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu
Greco-catolice: DUMINICA 6 DIN POST (Duminica Floriilor sau a Intrării Domnului în Ierusalim). Sf. ap. și ev. Marcu
Romano-catolice: † DUMINICA a 4-a a Paştelui, Sf. Marcu
Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului s-a născut în anul 1692 în localitatea Poltava din Ucraina, potrivit crestinortodox.ro. Vine în Țara Românească, foarte probabil pe vremea lui Constantin Brâncoveanu și a Mitropolitului Antim Ivireanu, când viața bisericească și culturală a Țării Românești era în apogeu.
Împreună cu ucenicul său, ieroschimonahul Mihail, și cu alți călugări, intră în obștea Mănăstirii Dălhăuţi, în apropierea orașului Focșani, unde rămâne 20 de ani. Aici este hirotonit preot și la scurt timp numit stareț, chiar dacă nu avea încă nici 30 de ani. Sfântul Vasile adună în jurul său o obște de peste 40 de călugări sihaștri, pe care îi deprinde cu ascultarea, smerenia, tăcerea și cu rugăciunea minții. Astfel, starețul Vasile face din obștea sa o adevărată școală de trăire isihastă.
După ce înființează câteva mănăstiri în Buzău și Vrancea, se stabilește la Mănăstirea Poiana Mărului.
Citeste si Miei de Paşte 2021. În ce condiţii se pot cumpăra şi sacrifica direct de la fermă
De numele Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului se leagă existența isihasmului românesc, adică practicarea rugăciunii minții. Pe lângă aleasa sa viață duhovnicească-ascetică, starețul Vasile era și un bun cunoscător al scrierilor patristice și postpatristice, din care a făcut anumite traduceri. Ca dascăl al rugăciunii, marele stareț a scris și câteva „Cuvinte“ despre paza minții, despre rugăciune și creștere duhovnicească, scurte introduceri la scrierile filocalice, lucrări teologice-ascetice, în limba slavonă, care au rămas în manuscris.
A fost părintele duhovnicesc al viitorului stareț Paisie de la Neamț, pe care l-a călugărit în anul 1750, la Athos.
Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului a trecut la cele veșnice la 25 aprilie 1767.
Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu l-a însoțit pe Sfântul Apostol Pavel și pe Barnaba, vărul sau, în prima călătorie misionară, iar după ce merge cu Barnaba în Cipru, îl însoțește din nou pe Sfântul Apostol Pavel la Roma. Acolo se întâlnește cu Sfântul Apostol Petru și după predică lui va scrie Evanghelia care îi poartă numele. După tradiție, Sfântul Marcu a înființat Biserica din Alexandria, unde a fost numit episcop. Se crede că a murit martir în timpul sărbătorilor de Paște, fiind scos din catacomba în care săvârșea Sfînta Liturghie, legat cu funii și tarat prin oraș.
Sfântul Evanghelist Marcu, pomenit de Biserica noastră la 25 aprilie, este întemeietorul și ocrotitorul Patriarhiei Alexandriei. Leul, semnul distinctiv al Sfântului Marcu, se află pe blazonul Patriarhiei pentru a arată originea apostolică a creștinismului din această zona a Africii. Această este una din cele cinci patriarhate antice ale Bisericii, membră a „Pentarhiei”. Ocupă locul al doilea în diptice, după Patriarhia Ecumenică.
Învăţat fiind de Apostolul Petru, te-ai făcut Apostol al lui Hristos şi ca un soare ai strălucit marginilor, podoaba alexandrinilor ai fost, fericite, căci prin tine Egiptul s-a eliberat de înşelăciune şi ca un stâlp al Bisericii, prin învăţătura ta cea Evanghelică pe toţi ai luminat și vindecat.
Pentru aceasta luminat cinstind, pomenirea ta prăznuim, de Dumnezeu grăitorule Sfinte Apostole Marcu; roagă pe Dumnezeu Cel Înduplecat prin tine, să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre să ne dea sănătate și să ne vindece bolile.
Pe Apostolul Marcu văzătorul de Dumnezeu lăudându-l, chem harul Duhului, ca, insuflându-mi mie luminat, să-mi gonească neştiinţa şi Dumnezeiască bogăţie de înţelepciune să-mi dăruiască.
Picat-ai dulceaţa dreptei credinţe din Dumnezeieştile ploi ale cuvintelor tale, arătându-te cu harul, peste tot fiind strălucit, luminat cu Razele Soarelui Celui Înţelegător, Preafericite Marcu, de Dumnezeu primite.
Surpând semeţia cea idolească şi doritor de Patimile Mântuitorului, Apostole Marcu, din cer te-ai arătat lumii, izvorând tuturor minuni şi ai fost învăţător neamurilor. Pentru aceasta întru cântări lăudând şi cu credinţă mărind, după vrednicie cinstim pomenirea ta, de Dumnezeu grăitorule, preabogate; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli și vindecare grabnică să dăruiască celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta. Amin!