Ortodoxe: Înălţarea Domnului (Ziua Eroilor)
Greco-catolice: ÎNĂLȚAREA DOMNULUI ȘI DUMNEZEULUI NOSTRU ISUS HRISTOS; A treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul
Romano-catolice: CONVERTIREA SF. PAUL, ap.; Sf. Bretanion, ep. de Tomis
În fiecare an, la 40 de zile de la Paște, Biserica Ortodoxă sărbătorește Înălțarea Domnului. Totodată, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca această sărbătoare să fie consacrată ca Zi a Eroilor.
Dacă începând din noaptea de Înviere, credincioșii s-au salutat folosind formulele „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”, de la Înălțare formula de salut devine „Hristos S-a Înălțat!”, respectiv „Adevărat S-a Înălțat!”.
Evanghelistul Luca spune că Hristos i-a luat pe ucenicii Săi, i-a dus spre Betania și acolo Și-a ridicat mâinile, i-a binecuvântat și, pe când îi binecuvânta, S-a înălțat la cer. Însă acesta nu a fost ultimul act al lui Hristos în lume, ci continuă să fie prezent și lucrător prin Sfântul Duh.
În Evanghelia lui Marcu, în versetul 19 din capitolul 16, se spune că Iisus Hristos S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta Tatălui. Astfel, Tatăl îl iubește pe Fiul în Sfântul Duh nu doar ca Dumnezeu, ci și ca om. Prin acesta trebuie să înțelegem că toți cei care ne-am unit cu Hristos devenim părtași la iubirea dumnezeiască.
În popor există credința că, odată cu Înălțarea Domnului, se înalţă și sufletele celor adormiți de la Săptămâna Luminată încoace.
Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?
Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului.
Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
La un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei sale de naștere, Irod a poruncit tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. Sf Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soția fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase și plăcuse oaspeților și îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezătorului ca răsplată, potrivit crestinortodox.ro
Pentru că se temea că Botezătorul ar putea învia dacă trupul ar fi fost îngropat alături de cap, Irod nu a dat ucenicilor decât trupul sfântului, care a fost îngropat în Sevastia. Capul a fost îngropat de Irodiada în curtea sa. Sfânta Ioana, nevasta dregătorului lui Irod, a luat capul Sfântului din curtea Irodiadei și l-a îngropat la Ierusalim într-un vas de lut. Această e socotită cea dintâi aflare a sfântului cap.
După un timp, un bogătaş care credea în Hristos, şi-a lepădat poziția socială și s-a făcut monah. Ca monah, el s-a sălășluit chiar la locul unde se află îngropat capul Botezătorului Ioan. Dorind să-și zidească o chilie, el a săpat adânc și a descoperit un vas de pământ în care se află un cap, ce prin descoperire dumnezeiască a aflat că este al lui Ioan Botezătorul. El a cinstit cu evlavie acele sfinte moaște, apoi le-a îngropat la loc acolo unde le-a găsit.
Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost prezent aici până în vremea Sfinților Împărați Constantin și Elena, când, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, în Siria, la un olar. În anul 453, episcopul Uranie al Emesei, l-a așezat în biserica din această cetate. Aceasta este socotită a două aflare a cinstitului cap al Botezatorului.
În timpul luptei împotriva sfintelor icoane, sfântul cap a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus în Constantinopol, de către Sfântul Ignatie (860), în vremea împăratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia și cea din urmă aflare a cinstitului cap.