Ortodoxe: Săptămâna Patimilor – Lunea Mare (Denie); Sfântul Iosif
Greco-catolice: Sf. ep. m. Vasile al Amasiei. Începutul Săptămânii Mari
Romano-catolice: Sf. Anaclet, pp.
În această zi, se face pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob și a smochinului neroditor, potrivit crestinortodox.ro. Iosif a fost cel de-al unsprezecelea fiu al lui Iacob și primul al Rahilei.
Citeste si Miei de Paşte 2021. În ce condiţii se pot cumpăra şi sacrifica direct de la fermă
Sfânta Scriptură ne mărturisește că într-o zi, bătrânul Iacob îl trimite pe Iosif să-i aducă vești despre frații lui, care erau plecați cu oile la câmp. Frații săi au devenit invidioși pe acesta din momentul în care le povestise câteva vise: „Eram la câmp cu toții și legăm snopi. Snopii mei stăteau drept, iar ai voștri se plecau spre ai mei”, „se părea că soarele, luna și unsprezece stele se aplecau și se închinau în față mea„. În urmă acestor descoperiri, frații săi și-au pus în gând să-l omoare.
Văzându-l de departe că vine spre ei, aceștia s-au vorbit să-l omoare, să-l arunce într-un puţ și să spună că l-a mâncat o fiară sălbatică. Unul dintre fraţi a intervenit şi a spus să nu fie cu vărsare de sânge: „Aruncați-l mai bine în puțul acela din pustiu, dar mâinile să nu vi le puneți pe el„. Este aruncat în puț, însă, este scos de acolo pentru a fi vândut cu 30 de arginți unor negustori.
Pentru a-și acoperi fapta, frații săi au tăiat un ied, au rupt haina lui Iosif și au înmuiat-o în sânge. Seara, ajunși acasă, i-au arătat haina lui Iacob, spunându-i acestuia că Iosif a fost mâncat de o fiară sălbatică.
Iosif, aruncat de frații săi în fântână, semnifică punerea lui Hristos în mormânt. Scriptura ne atrage atenția că fântână era lipsită de apă, semn că acel loc nu mai putea dărui și întreține viață. Până la Învierea lui Hristos, mormântul era chipul morții. Şi după cum fântână în care a fost pus rămâne goală, la fel se întâmplă și cu mormântul Domnului. Acest mormânt e o mărturie a faptului că și mormintele noastre vor rămâne goale. Prin Învierea Domnului, mormântul nu mai este loc de veci.
Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință recunosc și mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiești. Deci, astăzi, că este luni și începutul săptămânii, mă rog cu umilință îndurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și fără de voie, și-mi ajută să pun început bun și să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfântă Ta Răstignire!
O Doamne, astăzi îți dau sufletul și trupul meu și voința mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă Doamne, după îndurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne invredniceste de mărirea Ta în răi. La această pun mijlocitori pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic:
O, cereștilor ajutători și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și va mulțumesc, pentru ajutorul și conducerea ce ne-o dați în toate zilele nouă, nevrednicilor și păcătoșilor. Scutiți-mă de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, că să nu mai păcătuiesc de acum înaintea Dumnezeului meu! Învredniciți-mă să va văd la moartea mea, stând în jurul meu și să duceți sufletul meu în cer, că să se închine măririi Feței lui Dumnezeu, iar vouă să va mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut pentru mine și binele vostru să-l spun cu glas neîncetat în veci.
Amin.