Ortodoxe: Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana
Greco-catolice: Serbarea Maicii Domnulu; Sf. ep. m. Eftimie
Romano-catolice: SF. ŞTEFAN, primul martir
Cuviosul Nicodim s-a născut în satul Prilep. De mic a început să citească Sfintele Scripturi și tot de atunci a decis să îşi închine viaţa lui Hristos, scrie crestinortodox.ro. A renunţat la avere, a îmbrăcat haine sărăcăcioase şi a fugit de acasă, îndreptându-se către Sfântul Munte. După trei ani de ucenicie, a devenit călugăr.
Bun cunoscător al învăţăturii lui Dumnezeu, smerit și evlavios, Sfântul Nicodim a ajuns rapid diacon, apoi egumen și stareț al acelei mănăstiri. Nicodim a mijlocit împăcarea între scaunul patriarhal din Constantinopol și Biserica sârbească, apoi a părăsit Sfântul Munte și a venit în țara sa. Datorită evlaviei sale, preoții și credincioșii l-au vrut patriarh al Bisericii sârbești, dar Sfântul a decis că nu este vrednic să primească asemenea cinste.
În timpul domniei voievodului român Vlaicu, Sfântul Nicodim a venit în Țara Românească, unde a zidit mănăstirea Vodita. După o vreme, Sfântul a părăsit această mănăstire și a plecat în munți întemeind Mănăstirea Tismana.
A trecut la cele veşnice în 1406, pe 26 decembrie. A fost îngropat în mormântul pe care singur și-l pregătise în mănăstirea Tismana. Trupul său nu a putrezit, însă, aşa că a fost scos din mormânt și așezat într-o raclă din biserica mănăstirii, însă locul unde se află moaştele sale a rămas necunoscut până azi.
Sfinte Preacuvioase Părinte Nicodim, primind a noastră umilă rugăciune, mijloceşte nouă mila Celui Preaînalt. Izbăveşte-ne cu folosinţa ta, Preafericite, de relele ce vin asupra noastră, ca neîncetat să te slăvim pe tine. Ştii neputinţa firii noastre, dar şi credinţa o vezi şi suspinele le auzi; nu ne lăsa, Părinte, când alergăm la tine.
Roagă-te Stăpânului pentru noi, nevrednicii, să ierte greşelile noastre şi să ne dea dragoste curată şi putere a face tot binele, spre slava Preasfântului Său nume. Pe tine te cerem şi ţie ne rugăm: ajută-ne, Părinte, că, deşi am greşit din ispita celui rău, dar cu inima zdrobită la tine alergăm să ne ocroteşti de săgeata cea ucigătoare a vrăjmaşului nostru diavol, care răneşte de moarte sufletele noastre.
Cum ai miluit pe toţi care au alergat la tine cu credinţă, tămăduindu-i de neputinţele lor, şi pe fata chinuită de duhul necurat ai izbăvit-o, aşa şi pe noi, Părinte, ne izbăveşte de neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti, şi prin mijlocirea ta fiind mântuiţi, slavă, mulţumire şi închinăciune totdeauna să înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.