Ortodoxe: Sfântul Procopie Decapolitul; Sfântul Talaleu
Greco-catolice: Sf. cuv. Procopie Decapolitul
Romano-catolice: Sf. Gabriel al Maicii Îndurerate, călug. R.
Sfântul Procopie Decapolitul era din părțile Decapolei, regiune situată lângă Marii Galileii. Încă de tânăr a luat calea mănăstirii. A fost un apărător al icoanelor în timpul perioadei iconoclaste din vremea împăratului Leon Isaurul. Din acest motiv, Procopie a fost arestat și supus unor torturi inimaginabile.
După moartea împăratului Leon, a avut loc reabilitarea cultului sfintelor icoane. Sfântul Procopie s-a întors la viața în sihăstrie şi a trăit până la o vârstă înaintată. Sfântul Procopie a trecut la Domnul în veacul al IX-lea, potrivit crestinortodox.ro
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Procopie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Luminându-te cu Lumina şi cu Strălucirea cea peste fire a lui Hristos, ai nimicit năvălirile patimilor prin cumpătare, strigând cântare de biruinţă Atotţiitorului.
Cu Dumnezeiască StrălucireaTa, Bunule, sufletele celor ce aleargă la tine cu dragoste, luminează-le; ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi la Tine din negura greşelilor.
Luminat fiind acum de Cele Trei Raze care ies în chip nespus dintr-O Singură Dumnezeire, te-ai învrednicit de sfârşitul cel preafericit şi de Bucuria Cea Plină de Desfătare, veselindu-te împreună cu Oştile cele mai presus de lume, Preacuvioase Părinte Procopie.
Arătatu-te-ai plin de Strălucirea Harului, părinte şi către Lumina Cea Neapusă ai mers, lepădând toată pofta cea trupească. Pentru aceasta te cinstim, insuflate de Dumnezeu, Sfinte Părinte Procopie. Amin!
Sfântul Talaleu a fost sirian de origine și a trăit în prima jumătate a veacului al VI-lea. Inițial, a fost monah în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit de lângă Ierusalim, iar mai apoi a decis să-și trăiască restul vieții într-un cimitir.
În acest loc, timp de mulți ani, a îndurat numeroase atacuri ale diavolului. Dumnezeu l-a învrednicit cu harul facerii de minuni, acesta vindecând pe cei bolnavi și alinând pe cei aflați în suferință. Sfântul Talaleu a murit în jurul anului 460.