Calendar ortodox 27 mai 2024. Sfântul Ioan Rusul s-a născut în jurul anului 1690. Sfântul a fost soldat în războiul ruşilor împotriva turcilor, în anul 1711. În timpul dezrobiei Azofului, Sfântul Ioan Rusul a fost luat prizonier şi vândut unui ofiţer superior turc.
În acea perioadă, tinerii care erau luaţi prizonieri renunţaseră la credinţa în Hristos, însă Ioan Rusul a refuzat să urmeze exemplul prietenilor săi. Astfel că, acesta a avut curaj să înfrunte chinuri groznice din partea asupritorilor.
Ca prizonier, acesta a fost rânduit să îngrijească vitele. Printre animale, acesta se simţea odihnit. Îi mulţumea lui Dumnezeu că l-a învrednicit să fie smerit.
Prin rugăciunile sale către Dumnezeu, grajdul se umplea de buna mireasmă. Sfântul Ioan Rusul dormea puţin, se ruga mult şi se hrănea cu puţină pâine şi apă. În fiecare sâmbătă mergea la o biserică închinată Sfântului Gheorghe, unde se împărtăşea cu Trupul şi Sânge Mântuitorului.
Sfântul Ioan Rusul a primit, în dar de la Dumnezeu, pentru smerenia sa şi pentru credinţa pe care a avut-o în timpul asupririi sale, de a cunoaşte momentul trecerii sale la cele sfinte.
„Într-o vreme, stăpânul turc a hotărât să facă un pelerinaj în orașul Mecca. La câteva zile după plecarea lui, soția a pregătit o masa la care a invitat rudele și prietenii soțului, spre a se ruga pentru buna întoarcere a acestuia.
Printre mâncăruri se afla și un pilaf care îi placea foarte mult turcului, iar stăpână i-a zis lui Ioan: Cât de bucuros ar fi fost stăpânul tău daca ar fi fost aici și ar fi gustat din acest pilaf!
Atunci, Sfântul Ioan a cerut o farfurie cu pilaf spunând că o vă trimite stăpânului sau la Mecca. Toți au râs, dar stăpână a poruncit să i se dea o farfurie cu pilaf, gândind că vrea să o mănânce sau să o dea vreunui sarac.
Sfântul a luat farfuria și, mergând în staul, a îngenuncheat și s-a rugat din adâncul inimii. Cerând acest lucru cu smerenie și neîndoindu-se deloc, Domnul l-a ascultat, iar farfuria a dispărut din fata ochilor săi. Apoi, fericitul s-a întors la masă și a spus că a trimis pilaful. Toți invitații au râs de cuvintele sfanțului.
Peste câteva zile, stăpânul s-a întors acasă, aducând cu sine și farfuria de aramă, spre uimirea tuturor din casă. Apoi a povestit: În ziua în care ați făcut ospățul pentru întoarcerea mea, cu bine s-a petrecut un lucru nemaipomenit. Intorcandu-mă seara în odaia mea pe care o lașasem încuiată, am găsit aceasta farfurie plina cu pilaf. Uitandu-mă uimit la ea și neînţelegând, am zărit cu și mai mare uimire numele meu bătut pe marginea farfuriei, așa cum avem pe toate vasele.
Cu toată nedumerirea mea, m-am așezat și am mâncat pilaful care era foarte gustos. Și iată, am adus farfuria și văd acum că este într-adevăr a noastră. Dar nu pot înțelege cum a ajuns tocmai la Mecca. Atunci toți au fost cuprinși de spaimă, iar soția i-a povestit totul.
Vestea despre minunea Sfanțului Ioan s-a răspândit repede și nimeni nu mai îndrăznea să îl supere cu ceva.”, scrie crestinortodox.ro
O, Sfinte Ioane, întru tot lăudate și de minuni făcătorule, primește această umilă rugăciune de la noi, nevrednicii tăi robi, căci către tine ca la un grabnic folositor alergăm noi, chemându-te cu evlavie: vino, Sfinte, și vezi rănile și durerile noastre. Ia aminte la suspinele noastre, că știm, Sfinte al lui Dumnezeu că deși ai pătimit greu pentru dragostea lui Hristos, dar prin viețuirea ta ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindcă ne-am încredințat că și după mutarea ta la viața cea veșnică cine a năzuit la ajutorul tău și ți s-a rugat cu credință nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat și tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine s-a rugat ție și nu l-ai auzit?
Minunile și ajutorul tău, Sfinte, ne-au făcut și pe noi, păcătoșii, să alergăm la ajutorul tău. Am auzit de minunea pe care ai făcut-o trimițând prin rugăciune o farfurie de mâncare din Procopie până la Mecca. Am aflat de vindecările tale minunate, de mulțimea de bolnavi care au aflat izbăvire din suferințele lor. Credem că Dumnezeu te-a proslăvit prin minuni fără de număr. Oare pe noi ne vei lăsa fără ajutor? Să nu fim noi lepădați de la dragostea ta, Sfinte, chiar dacă viețile noastre sunt pline de fărădelegi.
Aducându-ne aminte de mijlocirile tale binecuvântate, credem că tu același ești, Sfinte, astăzi ca și atunci, și că nimeni din cei ce se roagă ție nu rămâne fără ajutor. Pentru aceea și noi, fiind scârbiți și în pagube, alergăm la tine cu credință și lacrimi, îngenunchind, și ne rugăm ție, Sfinte Ioane, să te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui Ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea jertfelnică, ci te-a ascultat și te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Roagă-L să depărteze de la noi dreapta Sa mânie, să apere orașele, satele și toată țara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli și răni aducătoare de moarte, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri și de războiul cel dintre noi.
Mijlocește, Sfinte Ioane, păstorilor noștri râvna fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriților, înțelepciune în purtare și învățătură, cucernicie și tărie în ispite; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă față de supuși, iar supușilor îndeplinirea cu sârguință a tuturor îndatoririlor lor, ca astfel, în pace și cu cucernicie, să petrecem veacul acesta, să ne învrednicim de împărtășirea bunătăților celor veșnice în Împărăția Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste și închinăciune, împreună cu Tatăl Cel fără de început și cu Preasfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”