Ortodoxe: Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul
Greco-catolice: Sf. m. Iacob Persanul
Romano-catolice: Sf. Virgil, ep.
Sfântul Iacob a trăit în secolul al IV-lea, în cetatea persană Bitlava, potrivit crestinortodox.ro. El era prieten cu Izdegherd, împăratul păgân al perșilor. Convins de împărat, Iacob ajunge să se închine zeilor. Din acest motiv, mama lui îi scrie o scrisoare dură în care îi reproșează că a pierdut viața veșnică.
Citind de multe ori acea scrisoare, Sfântul Iacob decide să se întoarcă cu fața către Dumnezeu. După această decizie, îi mărturisește împăratului că este creștin. Drept pedeapsă, împăratul poruncește să i se taie mâinile şi picioarele. Înainte de a fi supus chinurilor, Sfântul Iacob L-a rugat pe Dumnezeu să-i dea tărie și putere ca să rabde durerile. Apoi, Sfântul I-a cerut iertare lui Dumnezeu pentru greşeala de a se închina idolilor.
Citeste si Rugăciune pentru pace. Spusă de mai multe ori pe zi în vremuri de restrişte, face adevărate miracole
După ce i-au fost tăiate degetele de la o mână, Sfântul Iacob a cerut să-i fie tăiate degetele şi de la cealaltă mână, pentru că oile nu sunt tunse doar pe o parte: „Păstorii, când tund oile, tunzând partea din dreapta, oare lasă pe cea din stânga netunsa? Eu sunt oaie a turmei lui Hristos, care m-am dat în mâinile voastre pentru Domnul meu, ca să-mi tundeți mădularele mele ca pe o lână; acum având mâna cea dreapta tunsă, o voi cruța pe cea stângă? Nu voi cruța nici unul din mădularele mele; ci mă voi dezbrăca de trupul meu stricăcios, pentru ca să mă îmbrac într-unul nestricăcios„.
După ce a rostit aceste cuvinte, i s-au tăiat și degetele de la mâna cealaltă, de la picioare, mâinile, ca în cele din urmă să i se taie capul. O parte din moaştele Sfântului Iacob Persul se găsesc la Mănăstirea Dragomirna de lângă Suceava.
O, Preasfinte şi întru tot lăudate Mare Mucenice Iacob, şi de cele mai înfricoşătoare chinuri purtătorule, primeşte această puţină rugăciune de la noi, nevrednicii, cei împovăraţi cu multe şi grele păcate, care îndrăznim a veni şi cu lacrimi a te ruga pe tine, cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu pentru înfricoşătoarele schingiuiri pe care le-ai pătimit pentru mărturisirea credinţei creştine şi întru pătimirea ta ai doborât închinăciunea idolească, preamărindu-L pe Dumnezeu Cel Adevărat Care a făcut cerul şi pământul şi pe toate cele văzute şi nevăzute le cuprinde; pentru aceasta pe noi, cei orbiţi de plăcerile lumeşti şi veşnic stăpâniţi de mreaja păcatului, nu ne lăsa, Sfinte, în uitare şi nu ne da părăsirii, ci ca atunci când cereai ajutor de la Dumnezeu întru întărirea pătimirii celei muceniceşti, după a ta credinţă primeai întărirea dumnezeiască şi ca în trup străin pătimeai.
Aşa şi acum roagă-te şi milostiv fă pe Dumnezeu asupra noastră, mult păcătoşilor, care cu ale noastre păcate am aprins mânia lui Dumnezeu, ceea ce cu bună dreptate s-a pornit asupra noastră.
Întăreşte, Sfinte, în inimile noastre, frica de Dumnezeu, credinţa şi dragostea cu care tu ai primit moartea cea veşnică a Cerescului Părinte.
Rănile tale, Sfinte, să tămăduiască adâncurile rănilor sufletelor noastre cele supte de mulţimea păcatelor. Sângele tău cel ce ca dintr-un izvor a curs să pună stavilă izvorului patimilor noastre şi întreg trupul tău cel despărţit de ale lui mădulare prin tăierea sa să aducă înnoirea mântuitoare sufletelor noastre cele despărţite de iubirea lui Dumnezeu, prin moaştele tale pe care le cinstim.
Şi precum atunci ai dobândit răbdare, alinarea durerilor şi întru nădejdea bucuriei celei veşnice ţi-ai dat sufletul Părintelui Ceresc, mărturisindu-L până la cea mai de pe urmă suflare, pentru aceasta te-ai învrednicit a lua cununa biruinţei şi locul cel mai de cinste între mucenici, ajută-ne şi nouă ca de acum şi până la sfârşitul vieţii noastre în credinţa cea de tine mărturisită să trăim bineplăcând lui Dumnezeu şi biruind puterea diavolului, ajutaţi şi întăriţi fiind cu puterea rugăciunilor tale, cel ce eşti pururea fierbinte rugător pentru cei ce cu credinţă se roagă ţie.
Ajută-ne să săvârşim călătoria acestei vieţi trecătoare şi cu bucurie, fără de frică să ne mutăm din această viaţă. Mijlocitor să ne fii nouă păcătoşilor, Sfinte Iacob, în acel ceas înfricoşător în care sufletul se desparte de trup şi venind în ajutorul nostru, căci nu avem fapte bune, ci suntem împovăraţi de sarcina păcatelor, iar vrăjmaşul diavol, cel ce ne îndeamnă la săvârşirea celor rele, atunci va veni şi va căuta să ne răpească sufletul, ci noi nădăjduim la grabnicul tău ajutor şi te rugăm cu lacrimi fierbinţi, nu te scârbi de noi, ci ne ajută, căci poţi îmblânzi mânia lui Dumnezeu întru bunătate, şi milostivindu-L, să ne mântuim cu rugăciunile tale cele mult folositoare sufletelor noastre din mâinile vrăjmaşului. Amin.