Ortodoxe: Sf Muceniţă Anisia
Greco-catolice: Sf. m. Anisia; Sf. cuv. pr. Zotic hrănitorul de orfani
Romano-catolice: Sf. Felix I, pp.
Sfânta Mucenita Anisia s-a născut la Tesalonic, într-o familie de nobili credincioşi, scrie crestinortodox.ro. După moartea părinților, Anisia s-a refugiat în rugăciune și în cugetări dumnezeiești şi toată averea a împărţit-o săracilor. Tânăra a ales să trăiască numai din munca mâinilor.
În acea perioadă, împăratul Maximian a decretat că oricine poate să ucidă în voie creștini oriunde îi găseşte, fără nicio judecată și nicio sentință. Pentru că a mărturisit că este creștină, Sfânta Muceniţă a fost ucisă de un soldat chiar în timp ce se îndrepta către biserică. Moaștele ei se află la Tesalonic, în Biserica „Sfântul Dimitrie”.
Atotputernice Doamne Dumnezeule, Părintele Unuia Născut Fiului Tău, Iisus Hristos, al Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru, Cela ce șezi pe scaunul slavei Tale, Căruia Îți slujesc mii de mii de arhangheli și mii de îngeri îți stau înainte, supunându-se poruncii Tale: scaunele, domniile, începătoriile, stăpâniile, pe care Te laudă heruvimii și Te măresc serafimii neîncetat cântând întreită cântare. Tu pe duhurile care nu se plecau Ție le-ai cufundat în tartarul cel prea adânc și pe balaur, care s-a lipit de darul Tău, l-ai legat cu legături nedezlegate și scaunul lui l-ai surpat la pământ și de la slujba cea cerească l-ai izgonit, lipsindu-l de viață cea fericită, iar cu moartea cea cu defăimare a Crucii ai surpat mândria aceluia.
Tu ai trimis la noi pe Dumnezeu Cuvântul, Care era mai înainte de veci, pe Mântuitorul sufletelor noastre, Cel născut prin umbrirea Duhului Sfânt și din Maria Fecioara, Care printr-Insul ai căutat oaia cea rătăcită, ai întărit pe cea neputincioasă și ai vindecat pe cea zdrobită. Pe Ține Te chem, eu smerită și păcătoasă roabă Ta, cu toată inima mea. Tu, Cel ce știi gândurile fiecăruia, focul cel aruncat în lume de Unul Născut Fiul Tău l-ai aprins în inima mea și scânteia credinței, care este în mine, ai schimbat-o în făclia dragostei. Vino să mă mantuiesti pe mine, nevrednică roabă Ta, pentru că pe Ține Te doresc, pe Ține Te caut și de Ține mă lipesc din toată inima mea.
Doamne Dumnezeule, Fiule, primește rugăciunea mea cea adusă Ție cu inima zdrobită și cu duh de smerenie. Nu mă trece cu vederea pe mine, pentru care, O! Iisuse Hristoase, ai fost pironit pe cruce și lovit peste obraz; pentru care ai băut oțet cu fiere și ai gustat moartea amară și a treia zi ai înviat din morți, Te-ai înălțat la cer și șezi de-a dreapta Tatălui.
Nu mă rușina, nici nu mă lepăda din numărul roabelor Tale, ci învrednicește-mă ca o creștină a mă mântui prin semnul Sfintei Tale Cruci. Fă-mă părtașă patimilor Tale, săvârșind în mine voia Ta, ca să fiu credincioasă a mă arată feţei Tale. Tu mă păzește, pătrunde cu frică Ta trupul meu, căci de judecățile Tale m-am temut. Închide ochii mei ca să nu vadă deșertăciunea, ci mai bine, mă rog Ție, deschide-i ca să cunosc minunile din legea Ta, căci spre Ține sunt aruncată din pântecele maicii mele. Tu ești Domnul meu; tatăl meu și maica mea m-au părăsit, iar Tu, Doamne m-ai primit.
Îndreptează pașii mei, ca să nu mă umplu de rușine, eu roaba Ta; fă cu mine semn spre bine și împlinește cererea mea, pentru că înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la Ține nu s-a tăinuit. Iarăși către Ține mă rog, Dumnezeule Părinte, ajută-mi ca să nu se afle prihană în mine, roaba Ta, căci Ție mă aduc punându-mă pe altarul mărturisirii și al smereniei mele, să fiu primită ca o ardere de tot; astfel să fie jertfa mea înaintea Ta. Învrednicește-mă a urmă Mielului Tău Celui fără prihană, lui Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Ține și cu Duhul Sfânt, se cuvine slavă, cinstea și puterea în veci. Amin.