Ortodoxe: Sfântul Isaachie Mărturisitorul
Greco-catolice: Sf. cuv. Isachie.
Romano-catolice: † PREASFÂNTA TREIME; Ss. Ferdinand, rege; Ioana d’Arc, fc
Sfântul Isaachie a trăit în secolul al IV-lea, potrivit crestinortodox.ro, în vremea împăratului Valens Arianul (364-378), prigonitor al creştinilor. Pustnicul Isaachie vine în Constantinopol spre a-i întări pe creştini în credinţa lor și pentru a-i cere împăratului bisericile ortodoxe date arienilor. Este supus la multe chinuri și îi proroceşte împăratului moartea. Împăratul Valens este învins în bătălia de la Adrianopol și moare într-un incendiu, după ce s-a refugiat într-o șură.
Ulterior, pe tron urcă împăratul Teodosie cel Mare, care a întrunit cel de-al doilea sinod ecumenic.
Sfântul Isaachie este rugat de împăratul Teodosie cel Mare să rămână în Constantinopol. Un aristocrat cu iubire de Hristos i-a zidit o sfântă mănăstire, unde Sfântul Isaachie a trăit până la sfârşitul vieţii, săvârșind multe minuni. A fost înmormântat în biserica Sfântului Ștefan de lângă mănăstirea construită de el.
Înaintea morții lui, Sfântul Isaachie l-a numit pe ucenicul său, Dalmatus, stareț în locul lui. De la numele noului stareț, mănăstirea a luat mai târziu numele de Mănăstirea Dalmaţilor.
Moaștele lui Isaac au fost mai întâi depuse în Biserica Sfântului Ștefan, aflată lângă Mănăstirii Dalmaților, apoi au fost mutate în Biserica Tuturor Sfinților.
Ca un nor sufletesc purtător de ploaie te-ai arătat celor de pe pământ, preacuvioase, adăpând ca o brazdă inimile credincioşilor, înconjurând marginile lumii cu cuvintele tale cele dumnezeieşti şi ai izvorât ploaia învăţăturilor, preaînţelepte.
Pentru aceasta ca nişte pâraie, buna mireasmă a Duhului, cu cea de Dumnezeu cugetare, o ai ordăslit în inimile tuturor, de Dumnezeu purtătorule Isaachie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.