Ortodoxe: Sfântul Nichifor Leprosul
Greco-catolice: Sf. cuv. Ioanichie cel Mare; Sf. ep. m. Nicandru; Sf. pr. m. Ermeu. [Sf. Carol Borromeu]
Romano-catolice: Sf. Angela din Foligno, văduvă
Nicolae Tzanakakis s-a născut în anul 1890, din ţărani evlavioşi, în satul Serikari, din insula Creta, potrivit parohiaserbanvoda.ro. Părinţii lui au murit pe când era încă copil, lăsându-lîn grija bunicului. La 13 ani a început să lucreze ca ucenic la un bărbier. Curând au început să apară primele simptome ale leprei. Bolnavii de lepră erau pe atunci obligatoriu închişi într-o colonie de leproşi din insula Spinaloga.
Speriat, Nicolae fuge în Egipt şi lucrează o vreme la un bărbier din Alexandria. Boala avansează, drept urmare hotărăşte să se mărturisească unui cleric al Patriarhiei Alexandriei, acesta îndrumându-l spre azilul-spital pentru leproşi din insula Chios. La 24 de ani, Nicolae ajunge la spitalul administrat de ieromonahul Antim Vagianos.
Atmosfera spirituală de aici l-a făcut să-şi deschidă inima spre credinţă şi să râvnească la o viaţă de rugăciune. După doi ani, ieromonahul Antim îl tunde în monahism pe Nicolae, dându-i numele de Nichifor.
Boala lui avansează, însă, căci la acea vreme nu fusese descoperit tratament. Cuviosul Nichifor era însă stăruitor în ascultare, în post şi rugăciune. Se ruga ore întregi, făcea metanii fără număr, dar nu vorbea despre acestea şi nu îşi deschidea inima nimănui altcuiva decât părintelui său duhovnicesc.
În 1957, azilul-spital din Chios este închis, iar Cuviosul Nichifor, împreună cu ceilalţi pacienţi rămaşi au fost mutaţi în staţiunea-leprozerie a Sfintei Varvara din Egaleo, la vest de oraşul Atena. În acea vreme, Cuviosul Nichifor avea aproape 67 de ani, iar trupul şi ochii îi fuseseră profund afectaţi de boală. Mulţi credincioşi au început să vină la monahul Nichifor ca să îi ceară binecuvântarea. Ţintuit la pat, chinuit de dureri şi aproape orb, monahul Nichifor avea însă darul de a aduce mângâiere celor ce veneau la el.
Părintele Nichifor a trecut la Domnul pe 4 ianuarie 1964, la vârsta de 74 ani. Trei ani mai târziu, sfintele sale moaşte au fost dezgropate şi ele erau binemirositoare.
Multe minuni a făcut Cuviosul în timpul vieţii şi mai ales după moartea sa. A tămăduit pe mulţi, mai ales bolnavi de cancer, copii, dar şi oameni de toate vârstele. Este grabnic ajutător şi nu-i lasă pe cei care se roagă lui. A apărut multora aievea şi în vis vorbindu-le şi dându-le soluţii la problemele lor. Unui copilaş bolnav de cancer i se dăduseră doar câteva zile de viaţă. Auzind aceasta, mătuşa lui a început să citească încontinuu Paraclisul Cuviosului Nichifor cel Lepros, adică cum îl termina, îl începea din nou. Curând, copilul, care avea şi dureri, a început să se simtă mai bine. Apoi, ducându-se părinţii cu copilul la spital şi făcându-i din nou toate analizele, medicii au constatat că acesta s-a făcut bine.
În Bulgaria a apărut în vis unei femei şi i-a spus: „Avertizaţi pe toţi creştinii să se roage mie, în mod repetat. Să citească şi slujbele. Există un leac (pentru COVID-19) şi acesta este Sfânta Împărtăşanie”.
Sfinte Părinte Nichifor, iată că spaima, panica și cumplita frică de moarte mă încolțesc, tulburându-mi sufletul și trupul. Nimic din cele ale lumii nu mai are putere să-mi aducă liniște și să facă să înceteze învolburarea și vacarmul lăuntric, de aceea vin înaintea ta, aflând că pe tine te-a dăruit Dumnezeu ca ocrotitor și izbăvitor în vremea acestei boli.
Miluiește și tămăduiește neputința mea lăuntrică și slobozește-mă din puterea noianului de gânduri și îngrijorări, căci am înălțat prin frică Babilonul lor, socotind că Dumnezeu nu mai poartă grijă de lume și de fiecare om în parte. Învață-mă a aduce înaintea Domnului tot ce trăiesc lăuntric, ca astfel să nu mă mai ascund în cotloanele cele întunecate ale depărtării de Dumnezeu.
Și fie ca, făcând astfel, să mi se lumineze cu lumina cunoștinței și sufletul, și trupul spre însănătoșire deplină, dar și spre încredințare că Domnul Hristos veșnic mă iubește, nemărginit mai mult decât o voi putea face eu vreodată. Amin.
Cuvioase Părinte Nichifor, tu ai trecut prin cumplita boală a leprei, iar prin răbdarea și mulțumirea ta către Domnul, te-ai umplut de lumină dumnezeiască și te-ai făcut asemenea sfinților mucenici. Curățește-mă și pe mine de lepra împătimirilor după cele pământești ca, izbăvindu-se sufletul din îndulcirea cea rea, să se izbăvească de duhoarea stricăciunii și a deznădejdii pe care am lucrat-o în fiecare zi a mea, socotindu-L pe Dumnezeu a fi undeva departe și indiferent.
Ajută-mă ca măcar acum să-L văd, înțelegându-I cuvintele, ca astfel să mă găsesc pe mine însumi, cel care n-am încetat să mă risipesc în mulțime de deșertăciuni și lucruri de nimic. Pune în mine putere, ca să izbândesc în adâncirea lăuntrică și schimbarea cea bună a minții și astfel, cu dragoste și recunoștință, să îmi încredințez deplin viața în mâinile Domnului, săvârșind aceasta în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Sfinte Părinte Nichifor, cu privirea ta cea milostivă cuprinzându-ne, acoperă-ne pe toți cu darul Preasfântului Duh și sădește în sufletele noastre sămânța cea sfântă a dragostei jertfelnice pentru aproapele nostru. Risipește urâciunea răcelii sufletești celei pline de egoism, ca luminându-ne cu binecuvântata mărinimie sufletească, să-i purtăm pe toți în îmbrățișarea noastră lăuntrică și cu rugăciune să primim suspinele și durerile tuturor celor care se află în boală ori în grea mâhnire.
Ajută-ne ca nu cumva, cu molima fricii și a patimilor noastre întunecate să-i îmbolnăvim pe cei care, din dragoste pentru aproapele, îl slujesc cu jertfelnicie, iar lor tuturor dăruiește-le putere și înțelepciune ca, prin tot ceea ce vor săvârși, să le strălucească în inimi dragostea lui Dumnezeu pentru om.
Încă te rugăm, Sfinte Nichifor, primește-i și mijlocește pentru toți cei care prin această boală se înfățișează înaintea lui Dumnezeu, trecând în veacul cel neclătinat și nepieritor. Amin.