Ortodoxe: Coborârea la iad a Mântuitorului; Sf. Muceniţă Pelaghia
Greco-catolice: Sf. m. Pelaghia (sec. IV)
Romano-catolice: Sf. Florian, m.
În timpul în care trupul Mântuitorului se afla în mormânt, până la Înviere, Acesta a coborât cu sufletul Lui îndumnezeit printre cei adormiți, ținuți până atunci sub stăpânirea celui rău, și le-a propovăduit cuvântul Evangheliei, arată Sf Apostol Pavel în prima sa epistolă.
Aşadar, coborârea în iad a Mântuitorului face referire la împărăția morților, unde zăceau atât cei drepţi, cât şi cei păcătoşi.
Coborârea la iad a lui Hristos a presupus umilirea liber acceptată, și pentru că Fiul a primit să pătrundă în acea lume a suferinței. Astfel, El se pogoară într-o zonă spirituală supusă influențelor malefice, unde nu era Dumnezeu. Hristos coboară la iad spre a sfărâma puterea vrăjmaşului, potrivit crestinortodox.ro
Cuvântul lui Hristos are puterea să trezească morții din somnul lor spiritual, dându-le posibilitatea să opteze liber pentru Evanghelie. Însă nu toți morții au răspuns la chemarea lui Hristos, cu toate acestea, prin coborârea Sa la iad, Domnul a dobândit cea mai de seama biruință a Sa.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ia aminte la rugăciunile pe care Ți le aducem din buzele noastre necurate și, curățindu-ne de toată întinăciunea, acoperă-ne cu harul milostivirii Tale! Nu avem cuvinte,
Doamne și Stăpânul vieții noastre, să-Ți mulțumim după cuviință pentru marele dar pe care ni l-ai făcut și ni-l faci în fiecare an prin pogorârea Sfintei Lumini la Mormântul Tău; nu suntem vrednici de o minune atât de mare, dar deși nu suntem vrednici a grăi de acest mare dar pe care l-ai făcut Bisericii Tale, nici nu putem opri să mulțumim după puterile noastre că ne-ai arătat acest semn, că să pricepem că ești cu adevărat viu în Biserică Ta cea dreptmăritoare pe care porțile iadului nu o pot birui.
Citeste si Rețetă deosebită de Paște. Pasca poloneză cu glazură de ciocolată, un adevărat deliciu
Tu, Cel ce ai zis: Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor, ne-ai arătat această în multe feluri și în chip ales la marele Praznic al învierii. Slavă Ție, Doamne, că acoperi Biserică Ta! Slavă Ție, Doamne, că ai binecuvântat pământul cu Mormântul Tău! Ne aducem aminte de câte minuni ai făcut la acest dătător-de-viață Mormânt. Cum vom uită Stâlpul Ortodoxiei? Cum vom uită că atunci când ereticii au dat bani sarazinilor, pentru a nu-i lasă pe credincioși să între în Biserică Sfântului Mormânt, Lumina Sfântă a țâșnit afară, spărgând un stâlp de piatră? Cum vom uită bucuria Patriarhului Sofronie și a celorlalți credincioși văzând dovedită credința lor curată că Tu, Doamne Iisuse Hristoase, ești cu adevărat capul și ocrotitorul Bisericii?
Nu vom putea uita, Doamne, pentru că prea mare este dragostea pe care dragostea pe care ne-ai arătat-o siluand aminte la cuvintele Tale: Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut, cu inimile noastre mărturisim că la Praznicul Învierii trimiți Sfântă Lumina că binecuvântare pentru cei credincioși. Pentru această Te rugăm, Doamne Iisuse Hristose, trimite harul Tău peste noi și fă din inimă noastră lăcaș al Luminii Tale celei neapropiate, ca pe Ține să Te slăvim, iubitorule de oameni, împreună cu Părintele Tău cel fără de început și cu preasfântul și De-Viață-Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin