Ortodoxe: Sfântul Ioanichie cel Mare
Greco-catolice: Sf. ep. Ieroteu; [Sf. Francisc de Assisi]
Romano-catolice: Sf. Francisc din Assisi
Sfântul Ioanichie cel Mare s-a născut în Bitinia și a trăit în timpul împăratului Leon Isaurul (717-740), potrivit crestinortodox.ro. În tinerețe, acesta a luptat pentru distrugerea icoanelor. A început, însă, să creadă în Hristos, în momentul în care un călugăr, care apăra cultul icoanelor, i-a spus pe nume, deși se vedeau pentru prima dată.
A fost un soldat remarcabil, reușind să-i salveze viața împăratului într-o luptă cu bulgarii. După încheierea luptei cu bulgarii, decide să plece din armată și să-și petreacă viață în mănăstire. După ce viețuiește în câteva mănăstiri, ia calea pustiului.
Din cauza invidiei, un monah a încercat să-l otrăvească, altul i-a dat foc chiliei, iar altul să-l străpungă cu toiagul, însă, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a rămas în viață. A trecut la cele veșnice în jurul anului 846.
Sfântul Ioanichie a săvârşit numeroasele minuni atât în timpul vieții, cât și după ce a trecut loa cele veșnice. Sfântul Ioanichie a profețit sfârșitul împăraților Nichifor I și Mihail I Rangabe, precum și ascensiunea lui Leon al V-lea Armeanul, scrie Ziarul Lumina.
Potrivit altor mărturii, acest sfânt s-a ridicat de la pământ în timpul rugăciunii, apoi a devenit nevăzut.
La un moment dat, Sfântul Ioanichie a ajuns într-o mănăstire în care se aflau o mamă și o fiică. Fiica, căzând pradă ispitei, a vrut să părăsească viața monahală și să plece în lume pentru a se căsători. Insistențele mamei de a rămâne în mănăstire nu au putut-o convinge. Sfântul Ioanichie a îndemnat-o, însă, pe tânără să pună mâna pe umărul său și s-a rugat să fie eliberată de acest necaz, preluând el ispita în loc.
Aceasta a rămas în mănăstire, dar din acel moment sfântul a început să fie din ce în ce mai încercat de ispite trupești. Dispus mai degrabă să moară decât să cedeze încercărilor, Sfântul Ioanichie s-a apropiat de un șarpe în speranța că acesta îl va mușca și va muri. Însă, imediat ce a atins şarpele, animalul a murit, iar cuviosul a fost eliberat de poftele păcatului.
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioanichie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.