Ortodoxe: Sfânta Teodora din Tesalonic, izvorâtoarea de mir
Greco-catolice: Sf. m. Claudiu, Diodor, Victor, Victorin, Papia, Nichifor și Serapion
Romano-catolice: Ss. Vincenţiu Ferrer, pr.; Irina, m
Sfânta Cuvioasă Teodora din Tesalonic s-a născut în insula Eghina, din părinţi creştini, potrivit crestinortodox.ro S-a măritat din dorinţa părinţilor ei şi a născut o fiică. Din cauza năvălirii barbarilor, s-a mutat în cetatea Tesalonic, şi şi-a convins fiica să ia calea mănăstirii. După ce a murit bărbatul ei, şi-a urmat fiica şi s-a tuns în monahism.
Stareța mănăstirii a văzut în grija pe care Teodora i-o purta fiicei sale o ispită care putea să le amăgească pe amândouă, îndepărtându-le de chemarea monahală. Astfel, stareța i-a poruncit pe un ton aspru Teodorei să nu se mai îngrijească atât de mult de fiica sa, amintindu-i cuvintele Mântuitorului: „Cel care își iubește tatăl sau mama mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Iar cel care își iubește fiul sau fiica mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”.
Astfel, le-a interzis să mai vorbească una cu cealaltă. Timp de cincisprezece ani, Teodora și fiica ei nu și-au mai vorbit, respectând porunca stareței, deși continuau să trăiască în aceeași chilie, să lucreze și să mănânce împreună. Însă, atunci când Teodora s-a îmbolnăvit grav, stareța le-a ridicat interdicția de a-şi mai vorbi una alteia, dar cele două au constatat că nu mai simțeau vreo afecțiune deosebită una față de cealaltă, ci se considerau surori în Hristos.
Prin felul în care şi-a închinat viaţa lui Hristos, prin nevoinţe şi ostenelile ascultării, Teodora a fost bine-plăcută de Dumnezeu, încât, nu numai în viaţă ci şi după moartea sa, multe minuni a făcut.
La câţiva ani de la moartea sa, a murit şi egumena mănăstirii aceleia, iar trupul ei a fost aşezat în mormânt aproape de Sfânta Teodora; şi când s-a descoperit mormântul aceleia, atunci au putut să vadă toţi minunea: Cuvioasa Teodora, mişcându-se ca şi cum ar fi fost vie, a făcut puţin loc egumenei ce se aşeza lângă dânsa, dând locul cel mai larg povăţuitoarei sale.
Sfintele moaşte ale Teodorei au izvorât mir mirositor şi tămăduitor: diavolii fugeau, orbii vedeau şi toate neputinţele se vindecau.
Sfântă Teodora, izvorâtoare de mir și mare făcătoare de minuni, la vreme de necaz la tine alergăm cu zdrobire de inimă, știind că mult i-ai ajutat pe toți cei care ți-au cerut ajutorul cu credință.
Cum ai binecuvântat încă din timpul vieții Mănăstirea Sfântului Ștefan, așa binecuvântează toate mănăstirile și schiturile ortodoxe, pe toate monahiile și pe toți monahii, pe toți cei începători în viața monahală ca să rămână statornici pe calea cea îngustă pe care au pornit.
Tu, care te-ai folosit de sfințenia duhovnicului tău, ajută-i pe toți preoții să fie păstori pricepuți ai turmelor pe care le păstoresc.
Roagă-te, sfântă, pentru toți ierarhii Bisericii lui Hristos, să rămână în dreapta credință și să o mărturisească fără teamă la vreme de prigoană sau rătăcire.
Ai grijă de toate familiile creștine, de toți părinții și de copiii lor. Îndepărtează de la ei toată tulburarea, toată ispita, toată cearta. Vezi șovăiala tinerilor care nu știu unde le e locul, în lume sau în mănăstire, și roagă-te pentru ei, ca să își înțeleagă chemarea și să facă întru toate voia lui Dumnezeu.
Așa cum pe fiica ta, Sfânta Teopisti, ai ajutat-o să urce pe scara virtuților, așa ajută-ne și pe noi, că greu e războiul care ne stă înainte. Povățuiește-ne pe calea smereniei, pe calea rugăciunii și a nevoinței.
Alungă de la noi pe necuratul diavol, care vrea să ne facă de rușine, aruncându-ne în tina păcatului. Fii în fața inimilor noastre ca o icoană vie, Sfântă Teodora, ca ducând noi lupta cea bună să ne învrednicim de raiul cel gătit sfinților și de bucuria Împărăției Cerurilor, pe tine să te lăudăm, iar Dumnezeului cel în Treime lăudat să Îi aducem slavă și închinăciune în vecii vecilor. Amin.