Ortodoxe: Invierea Domnului (Sfintele Pasti); Sfanta Irina
Greco-catolice: DUMINICA ÎNVIERII DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI NOSTRU ISUS HRISTOS (SFINTELE PAȘTI). Sf. m. Irina
Romano-catolice: † DUMINICA a 6-a a Paştelui; Ss. Angelo, călug. m.; Gottard, ep.
Învierea Domnului nu este descrisă în nicio Evanghelie deoarece niciun evanghelist nu a fost martor la această minune. Evangheliștii consemnează numai ceea ce s-a petrecut după Învierea Mântuitorului. Astfel, aflăm din evanghelii că, în prima zi a săptămânii, duminică, femeile mironosițe au venit cu miresme la mormântul lui Hristos ca să-I ungă trupul, aşa cum era obiceiul, scrie crestinortodox.ro
Maria Magdalena, venită cu celelalte femei, ajunge prima la mormânt și, uimită de vederea pietrei ridicate și a mormântului gol, nu le mai așteaptă pe celelalte femei și aleargă să le vestească apostolilor cele petrecute. Ea nu mai vede îngerul care le întâmpină pe celelalte femei și nici nu-i ascultă mesajul, că Hristos a înviat.
Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ne‑ai învrednicit pe noi a trece vremea cinstitului și dumnezeiescului post de patruzeci de zile, care s‑a însemnat de Tine și s‑a dat nouă prin Ține; Cel ce ai pus nouă pocăință pentru mântuirea sufletelor și curăţia trupurilor și spre izgonirea demonilor; Care ne‑ai arătat nouă spre închinare chipul cinstitei Tale cruci și ne‑ai dăruit să o sărutăm cu atingerea nevrednicelor noastre buze;
Cel ce ne‑ai învrednicit să auzim de învierea prietenului Tău Lazăr și de intrarea Ta în Ierusalim, întâmpinat fiind de pruncii evreiești care grăiau, strigând: Osana întru cei de sus; și să vedem mântuitoarele Tale patimi și să ne închinăm dumnezeieștii Tale răstigniri, suliței, trestiei, buretelui, pogorârii celei de pe cruce și îngropării, și să ajungem la cinstita și dumnezeiasca Ta înviere.
Pentru aceea, văzând ziua învierii Tale, cu bucurie strigăm Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, și împreună cu îngerii, cu arhanghelii, cu heruvimii, cu serafimii, cu toți sfinții și cu preacurata Maica Ta, Te slăvim, lăudându‑Te pe Tine, marele Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Și acum Te rugăm, Stăpâne, pentru robii Tăi aceștia care vin sub acoperământul casei Tale celei sfințite, primește pocăința lor și‑i iartă pe dânșii, pentru învierea Ta, de mulțimea păcatelor celor nenumărate, știute și neștiute, de voie și fără de voie; curăţeşte‑i ca pe desfrânata ce plângea și ca pe Petru care se lepădase și plângând cu amar iarăși l‑ai primit.
Sfânta Irina a fost fiica regelui Liciniu din cetatea Maghedon. S-a născut într-o familie de păgâni, iar la botez a primit numele Penelope. Când a împlinit șase ani, tatăl ei a închis-o într-un turn, împreună cu 13 fecioare, o învățătoare şi un bătrân înțelept. Într-o noapte, i-a apărut în vis îngerul lui Dumnezeu care i-a spus că, din acel moment, numele ei nu va mai fi Penelope, ci Irina („pace”) şi că va ajuta multe suflete să se mântuiască.
În urma acelui vis, tânăra decide să-L urmeze pe Hristos, lucru care-l înfurie pe tatăl ei care o supune torturilor. Dar o minune dumnezeiască a făcut ca Liciniu să se lase convins de fiica ei să-L îmbrăţişeze pe Hristos.
Sfânta Irina a fost supusă la multe chinuri în vremea a patru regi. Când Irina a sosit în cetatea Mesembria, a fost omorâtă de regele Sapur, dar Dumnezeu a înviat-o. Regele și mulți din popor, văzând aceasta, au crezut în Hristos și s-au botezat.
În cele din urmă, Sfânta Muceniță Irina s-a întins într-un sicriu și i-a poruncit lui Apelian să-l închidă. După patru zile, când au deschis sicriul, au văzut că trupul Irinei nu mai era în el.