Calendar ortodox 5 septembrie 2024. Sfântul Proroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta, părinţii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 5 septembrie.
Sfântul Proroc Zaharia preot al Legii celei Vechi, a slujit le Templul din Ierusalim și era soțul Elisabetei, descendentă din Aaron și soră cu Sfânta Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Au trăit în vremea lui Irod cel mare, numit și ucigașul de prunci.
Elisabeta era stearpă dar Dumnezeu le-a auzit rugăciunile și l-a trimis pe Arhanghelul Gavriil să-i dea de veste lui Zaharia că vor avea un fiu plin de duh sfânt încă din pântecele mamei sale care va fi mare profet al lui Dumnezeu. Pentru că Zaharia nu l-a crezut pe înger și a rămas mut până când fiul lui s-a născut și el a scris pe o tăbliță ca Ioan să fie numele lui, deși nimeni din neamul lui nu se numea așa.
Atunci i-a revenit glasul și a înălțat “Domnului cântarea lui Zaharia”. Pentru că Irod a dat ordin să fie uciși toți pruncii mai mici de un an, iar Elisabeta își luase copilul și se ascunsese într-o peșteră dincolo de Iordan, Zaharia a fost înjunghiat când se afla între templu și altar.
Elisabeta a murit și ea curând, în pustie, Ioan rămânând singur. În anul 2003 pe unul din pereții mormântului lui din Anesalom s-a găsit o inscripție din secolul al 4-lea care spune: “Acesta este mormântul lui Zaharia, martirul, sfântul, preot, tatăl lui Ioan”.
Este bine ca astăzi să se aprindă lumânări pentru sănătatea sau în amintirea părinţilor.
Sărbători religioase:
Ortodoxe
Sf. Proroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta, părinţii Sf. Ioan Botezătorul
Greco-catolice
Sf. pf. Zaharia, tatăl Înaintemergătorului
Romano-catolice
Sf. Tereza de Calcutta, călug.
Calendar ortodox 5 septembrie 2024 Sfântul Proroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta, părinţii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 5 septembrie.
Sfântul Zaharia a fost preot în Ierusalim în timpul regelui Irod Idumeul. Era căsătorit cu Elisabeta, sora Sfintei Ana, mama Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Zaharia şi Elisabeta au fost drepţi înaintea lui Dumnezeu, iar dovada vieţii lor celei cinstite este naşterea Sfântului Ioan cinstitul şi slăvitul proroc, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului.
„Scris este că din rodurile lor îi veţi cunoaşte, că şi rodul pomului celui bun nu este rău, ca să se împlinească ceea ce s-a zis: Dacă rădăcina este sfântă, apoi sfinte sunt şi ramurile. Ramura cea sfântă, Ioan a crescut din rădăcină sfântă”. (Vieţile Sfinţilor)
Calendar ortodox septembrie 2024. Trei sărbători cu cruce roşie în prima lună de toamnă
Când s-a născut Iisus Hristos în Betleem, venind magii de la răsărit, i-au spus regelui Iudeii, Irod, de Împăratul cel de curând născut.
Trimiţând ostaşi în Betleem ca să ucidă copiii, Irod şi-a adus aminte şi de Ioan, fiul lui Zaharia, de care ştia bine, căci auzise de toate cele întâmplate în vremea naşterii acestuia. Căci Sfântul Proroc Ioan Botezătorul se născuse prin vestire îngerească din părinţi bătrâni, mult trecuţi de vârsta la care acest lucru se poate întâmpla în chip firesc. Şi faptul acesta era cunoscut în toată Iudeea.
„Aducându-şi aminte în acea vreme Irod de Ioan, a zis întru sine: ‘Nu cumva acela va fi împăratul Iudeei?’ Gândind să-l ucidă pe el, a trimis într-adins ucigaşi la casa lui Zaharia, dar n-au aflat trimişii pe Sfântul Ioan, pentru că începându-se în Betleem acea fără de Dumnezeu ucidere de prunci, glasul şi ţipetul s-au auzit în Hebron, cetatea Iudeei, că nu era aşa departe, şi pricina ţipetului aceluia s-a ştiut. Şi, îndată, Sfânta Elisabeta, apucând pe pruncul Ioan care avea atunci un an şi jumătate, a fugit în munte”. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Zaharia era atunci în Ierusalim, slujind după obicei în biserică, în rândul săptămânii sale. Aici au venit soldaţii pentru a-i lua pruncul şi a-l ucide, dar negăsind copilul l-au ucis pe tatăl său, preotul Zaharia.
Junghiindu-l între templu şi altar, sângele Sfântului Zaharia s-a făcut ca piatra spre veşnica osândire a regelui ucigaş.
Elisabeta, mama Sfântului Proroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, acoperindu-se de Dumnezeu, s-a ascuns cu pruncul într-o peşteră; aici curgea izvor de apă şi a crescut un finic (curmal), deasupra peşterii, plin de fructe. Când era vreme de mâncare, se apleca pomul acela, dându-şi spre mâncare rodul său, apoi iar se ridica în sus.
După patruzeci de zile de la uciderea Sfântului Proroc Zaharia, Sfânta Elisabeta şi-a dat sfârşitul în această peşteră.
„Iar Sfântul Ioan a fost hrănit de un înger până la creşterea lui, şi l-a păzit în pustie, până la ziua arătării sale către Israel”.