Ortodoxe: Sfântul Sisoe cel Mare
Greco-catolice: Sf. cuv. Sisoe cel Mare; [Sf. m. Maria Goretti]
Romano-catolice: Sf. Maria Goretti, fc. m. *
Sfântul Sisoe cel Mare a fost ucenicul Sfântului Antonie cel Mare. A primit de la Dumnezeu puterea de a vindeca bolnavii, a scoate duhurile rele și a învia morții, potrivit crestinortodox.ro. Sfântul Sisoe s-a nevoit în pustia Egiptului vreme de 72 de ani. El obişnuia să postească atât de mult, încât ajungea să nu mănânce nimic timp de mai multe zile.
Într-una din zile, un om se îndrepta cu fiul său spre chilia Sfântului Sisoe pentru a lua binecuvântare. Pe drum, copilul muri, însă tatăl, fără a se tulbura, și-a continuat drumul până la bătrânul Sisoe. A intrat în chilia acestuia cu fiul său în brațe. A căzut la pământ pentru a fi binecuvântat. După acest gest, tatăl s-a ridicat, lăsându-l pe copil la picioarele Sfântului Sisoe.
Citeste si Rugaciuni pentru sporul casei. Ce rugaciuni sa spui ca sa-ti mearga bine
Bătrânul, necunoscând că fiul acestuia este mort, i-a spus:
– Ridică-te și du-te afară!
După ce a rostit aceste cuvinte, copilul s-a ridicat și a ieșit. În urma acestei minuni, tatăl i-a spus Cuviosului Sisoe cele petrecute cu fiul său, iar bătrânul l-a rugat să nu povestească nimănui despre cele întâmplate până la moartea sa.
Cuviosul Sisoe a trecut la cele veșnice în anul 429.
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Sisoe; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Prin rugăciunile tale, părinte, înviază-mă pe mine care sunt omorât de patimi, ca unul ce stai acum cu îndrăznire multă înaintea Vieţii.
Primind, părinte, înăuntrul inimii tale raza cea fără materie cu dragoste ai urmat după Cel Ce te-a chemat, Sfinte Sisoe, părintele nostru.
Cu rugăciunile cele de toată noaptea şi cu stările în picioare de toată ziua curăţindu-ţi sufletul, l-ai făcut pe el locaş Treimii, cuvioase.
Din fapte nicidecum nu este întru mine mântuire, că, umblând pe cărarea cea potrivnică, m-am umplut de întuneric. Dar tu, Ceea ce ne-ai răsărit nouă Lumina Cea din Lumină, luminează-mă şi mă mântuieşte şi nu mă trece cu vederea pe mine, care pier în chip cumplit. Amin!