Ortodoxe: Sfântul Sisoe cel Mare
Greco-catolice: Sf. cuv. Sisoe cel Mare; [Sf. m. Maria Goretti]
Romano-catolice: Sf. Maria Goretti, fc. m. *
Sfântul Sisoe cel Mare a fost ucenicul Sfântului Antonie cel Mare. A primit de la Dumnezeu puterea tămăduirii bolnavilor, scoaterii duhurilor rele şi învierii morţilor, potrivit crestinortodox.ro. Sfântul Sisoe cel Mare s-a nevoit în pustia Egiptului vreme de 72 de ani. El respecta un post aspru, ajungând să nu mănânce nimic multe zile.
Într-una din zile, un om se îndrepta spre chilia Sfântului Sisoe pentru a lua binecuvântare pentru fiul său care era grav bolnav. Pe drum, însă, copilul a murit. Totuşi, tatăl nu s-a dat bătut şi şi-a continuat drumul până la chilia bătrânului Sisoe. A intrat purtându-şi fiul în braţe şi a îngenuncheat pentru a primi binecuvântare. Apoi, bărbatul s-a ridicat, lăsându-l pe copil la picioarele Sfântului Sisoe.
Sfântul Sisoe, neştiind că băiatul era mort, i-a spus:
– Ridică-te și du-te afară!
După ce a rostit aceste cuvinte, copilul s-a ridicat și a ieșit. În urma acestei minuni, tatăl i-a spus Cuviosului Sisoe cele petrecute cu fiul său, iar bătrânul l-a rugat să nu povestească nimănui despre cele întâmplate până la moartea sa. Cuviosul Sisoe a trecut la cele veșnice în anul 429.
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Sisoe; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Prin rugăciunile tale, părinte, înviază-mă pe mine care sunt omorât de patimi, ca unul ce stai acum cu îndrăznire multă înaintea Vieţii.
Primind, părinte, înăuntrul inimii tale raza cea fără materie cu dragoste ai urmat după Cel Ce te-a chemat, Sfinte Sisoe, părintele nostru.
Cu rugăciunile cele de toată noaptea şi cu stările în picioare de toată ziua curăţindu-ţi sufletul, l-ai făcut pe el locaş Treimii, cuvioase.
Din fapte nicidecum nu este întru mine mântuire, că, umblând pe cărarea cea potrivnică, m-am umplut de întuneric. Dar tu, Ceea ce ne-ai răsărit nouă Lumina Cea din Lumină, luminează-mă şi mă mântuieşte şi nu mă trece cu vederea pe mine, care pier în chip cumplit. Amin!