Ortodoxe: Sfântul Sisoe cel Mare
Greco-catolice: Sf. cuv. Sisoe cel Mare; [Sf. m. Maria Goretti]
Romano-catolice: Sf. Maria Goretti, fc. m. *
Sfântul Sisoe cel Mare, cunoscut pentru ascetismul său extrem și puterile miraculoase, a fost unul dintre ucenicii de seamă ai Sfântului Antonie cel Mare. Tradiția creștină ortodoxă consemnează că Sfântul Sisoe a primit de la Dumnezeu darul vindecării bolnavilor, al exorcizării și al învierii morților.
Sfântul și-a petrecut 72 de ani în asceză severă în pustia Egiptului, renunțând adesea la hrană pentru perioade îndelungate. Într-o zi, un tată disperat, al cărui fiu era grav bolnav, a plecat către chilia Sfântului Sisoe pentru a cere binecuvântare pentru copil. Pe drum, însă, băiatul a murit. Cu toate acestea, bărbatul nu a renunțat și și-a continuat drumul, scrie crestinortodox.ro
Ajuns la chilia Sfântului Sisoe, tatăl a îngenuncheat cu fiul său mort în brațe, cerând binecuvântare. Fără să știe că băiatul era decedat, Sfântul i-a spus simplu:
– Ridică-te și du-te afară!
Spre surprinderea tuturor, copilul s-a ridicat și a ieșit din chilia Sfântului, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Emoționat, tatăl i-a povestit apoi bătrânului Sisoe despre minunea ce tocmai avusese loc. Sfântul i-a cerut să păstreze tăcerea despre această întâmplare până la moartea sa. Sfântul Sisoe cel Mare a trecut la cele veșnice în anul 429.
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Sisoe; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Prin rugăciunile tale, părinte, înviază-mă pe mine care sunt omorât de patimi, ca unul ce stai acum cu îndrăznire multă înaintea Vieţii.
Primind, părinte, înăuntrul inimii tale raza cea fără materie cu dragoste ai urmat după Cel Ce te-a chemat, Sfinte Sisoe, părintele nostru.
Cu rugăciunile cele de toată noaptea şi cu stările în picioare de toată ziua curăţindu-ţi sufletul, l-ai făcut pe el locaş Treimii, cuvioase.
Din fapte nicidecum nu este întru mine mântuire, că, umblând pe cărarea cea potrivnică, m-am umplut de întuneric. Dar tu, Ceea ce ne-ai răsărit nouă Lumina Cea din Lumină, luminează-mă şi mă mântuieşte şi nu mă trece cu vederea pe mine, care pier în chip cumplit. Amin!