Ortodoxe: Sfânta Teodora de la Sihla
Greco-catolice: Sf. cuv. m. Dometie Persul
Romano-catolice: Ss. Sixt al II-lea, pp. şi îns., m. *; Caietan, pr.
Cuvioasa Teodora a fost fiica lui Ștefan Joldea, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamțului, potrivit crestinortodox.ro. Teodora s-a căsătorit cu Elefterie, iar la scurt timp după nuntă, au decis să intre în cinul monahal.
Ajunge ucenica egumenei mănăstirii Schitul Vărzăreşti-Vrancea. Din cauza turcilor, egumena se retrage în Munții Buzăului împreună cu Sfânta Teodora și cu câteva maici. După zece ani de nevoință în Munții Buzăului, Cuvioasa Teodora ajunge în Munții Neamțului.
Ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihăstriei, a dus-o pe Teodora în părțile Sihlei, unde se afla un bordei părăsit. Acolo a petrecut mulți ani în aspră nevoință pustnicească. După un timp, Cuvioasa Teodora se mută din chilie în peștera de alături şi trăieşte doar în post şi rugăciune. Se hrănea cu fructe de pădure sau cu „iarbă dulce”.
Păsările intrau pe geamul trapezei și culegeau firimituri de pâine de pe masă, cu care zburau spre Munții Sihlei. Doi frați din Sihăstria se învrednicesc să o vadă pe Teodora învăluită într-o lumină de foc. Sfânta le mărturisește acestora că Îl rugase pe Dumnezeu să ii trimită un preot care să o împărtășească, întrucât simțea că trebuie să plece în curând la Hristos. Cei doi frați îi trimit un preot. După ce și-a mărturisit păcatele și a fost împărtășită cu Sfintele Taine, Sfânta Teodora și-a ridicat privirile spre cer și și-a dat duhul.
Trupul Sfintei Teodora a rămas în peșteră până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a așezat moaștele ei într-o raclă și le-a depus în biserica schitului, spre închinare. Apoi, zidind o biserică nouă, la moșia familiei din satul ieşean Miclăuşeni. În anul 1856, în timpul ocupației rusești, moaștele Sfintei Teodora au ajuns la Lavra Pecerska din Kiev.
O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.
De aceea, și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni și te chemăm: roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!