Ortodoxe: Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim
Greco-catolice: Arătarea pe cer a Sf. Cruci la Ierusalim; Sf. m. Acachie
Romano-catolice: Ss. Roza Venerini, călug.; Ghizela, regină; Anton Pecerski, pustnic
Sfânta Cruce s-a arătat pe cer la Ierusalim în dimineața zilei de 7 mai 351, în timpul împăratului Constantiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare, scrie crestinortodox.ro. Crucea luminoasă s-a întins de la Golgota și până la Muntele Măslinilor, pe o distanță de aproximativ 9 km, şi a rămas pe cer timp de şapte zile.
Despre această minune, Patriarhul Chiril al Ierusalimului i-a scris o scrisoare împăratului Constantiu, îndemnându-l să părăsească erezia ariană, care nega divinitatea lui Hristos.
„Aducem cu grabă la cunoștință credincioşiei tale minunea dumnezeiască a lucrurilor cerești, ce s-a petrecut în Ierusalim în timpul iubitoarei tale de Dumnezeu domnii. Nu facem aceasta cu dorința ca acum, pentru întâia oară, să vii de la necunoștință la cunoștință de Dumnezeu – căci tu ai atâta cunoștință de Dumnezeu, încât poți, prin faptele și gândurile tale credincioase, să înveți și pe alții – ci cu gândul de a te întări în cele ce știai. Odată ce ai înțeles, prin minunea săvârșită în timpul domniei tale, că domnia ta este cu adevărat iubită de Dumnezeu.
Pe timpul domniei preaiubitorului de Dumnezeu și de fericită pomenire Constantin, tatăl tău, a fost găsit în Ierusalim mântuitorul lemn al crucii. Harul cel dumnezeiesc a făcut să fie găsită cinstită cruce în Sfintele Locuri neștiute de nimeni, de cel care caută în chip bun cucernicia. Minunea nu s-a mai săvârșit pe pământ, ci în cer: s-a arătat în Ierusalim semnul de biruință împotriva morții, al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, adică fericita Cruce, strălucind cu o lumina orbitoare.
N-a fost văzută de unul sau de doi, ci s-a arătat cu totul lămurit la întreaga mulțime a cetății. Să nu se creadă apoi că a trecut iute ca o nălucă; dimpotrivă, a fost văzută cu ochii timp de mai multe ceasuri de pe pământ; prin strălucirea sa orbitoare, întrecea razele soarelui. Fără îndoială, crucea luminoasă ce s-a arătat pe cer ar fi fost întunecată de soare, biruită de strălucirea razelor lui dacă ea n-ar fi strălucit privitorilor cu o strălucire mai mare decât a soarelui.
Toată mulțimea cetății, fără să stea pe gânduri, în acel ceas, a alergat la sfânta biserica, fiind cuprinsă de frică și bucurie din pricina vedeniei dumnezeiești; toți deodată: tineri și bătrâni, bărbați și femei, oameni de toate vârstele, până chiar și fetele ținute în casă, locuitori ai cetății, ca și străini, creștini la un loc cu păgânii care veniseră în Ierusalim din diferite părți, cu toții într-un singur suflet, ca o singură gură, slăveau pe Făcătorul de minuni, pe Hristos Iisus, Domnul nostru”, a scris Patriarhul Chiril al Ierusalimului în scrisoarea adresată împăratului.
Această minune a dus la convertirea multor păgâni și iudei la creștinism.
Să se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la față Lui cei ce-L urăsc pe Dansul. Să piară cum piere fumul, cum se topește ceara de față focului, așa să piară demonii de la față celor ce-L iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul Crucii, zicând:
Bucură-te, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, care gonești demonii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe ține, a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorat la iad și a călcat puterea diavolului și te-a dăruit nouă pe tine, cinstită Crucea Sa, spre izgonirea a tot vrăjmașul.
O, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi mie cu Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu și cu toți Sfinții, în veci. Amin.