Nașterea Maicii Domnului este prima sărbătoare din cursul noului an bisericesc, început de la 1 septembrie, și cea mai mare sărbătoare a toamnei. Nașterea Fecioarei Maria este datată între anii 19-22 î.Hr, din părinții Ioachim, tatăl, un urmaş al regelui David, și mama, Ana, fiica preotului Matthan, descendentă din familia preoţească a lui Aaron.
Pentru că nu aveau copii, și erau înaintați în vârstă, Ioachim şi Ana au început să fie ironizaţi de oameni, considerați că nu sunt binecuvântați de Domnul. Şi totuşi, Ioachim şi Ana nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nici nu au renunţat la viaţa lor virtuoasă, rugându-se în continuare şi nădăjduind în bunătatea lui Dumnezeu.
Tradiţia spune că, în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat în public jertfa lor, numindu-i blestemaţi. Ioachim a plecat în Munte să se roage, iar Ana a rămas acasă și a început să se roage lui Dumnezeu, cu durere şi cu multe lacrimi. Îngerul Gavriil s-a arătat fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea sa.
Fecioara Maria a rămas orfană de la vârsta de 10 ani, deoarece Ioachim, tatăl, trece în neființă la 80 de ani, iar Ana pleacă la Domnul la vârsta de 79 de ani. Părinții, Ioachim și Ana, sunt prăznuiți în Biserică pe 9 septembrie, după sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului.
„Maica Domnului este protectoarea tuturor femeilor și mamelor. Este Cea care primește rugăciunile tuturor femeilor care nu au prunci, dar își doresc.
Așadar, îi îndemnăm pe cei care nu au copii, dar își doresc, să nu renunțe, deoarece Dumnezeu rânduiește ca rugăciunile lor să fie ascultate. Oamenii trebuie să aibă credință, viață curată și, într-un corp curat și o minte sănătoasă, Dumnezeu zămislește cu harul său orice minune.
În credința populară, românii au creat multe tradiții și obiceiuri, legi ale pământului le numim noi. Sunt frumoase aceste obiceiuri, au farmecul lor, dar nu sunt legi ale credinței sau bisericii, țin mai mult de etnografie și folclor„, a declarat Părintele Gabriel Cazacu, preot la Mănăstirea Cașin din București, pentru Digi 24.
Începând din această zi, se culeg viile, se bat nucii și încep târgurile de toamnă. În dimineața sărbătorii se organizează slujbe și hramuri bisericești. Femeile aduc în biserică bucate pe care preotul le sfințește și le impart apoi credincioșilor, în amintirea celor trecuți în neființă.
Se obișnuiește să se împartă fructe de toamnă precum struguri și prune. Obiceiul de Sfântă Maria Mică este ca fetele nemăritate să culeagă flori din grădină, pe care să le ducă la biserică și să le așeze pe icoane. În felul acesta, famila este protejată de boli și necazuri în tot anul.
Femeile însărcinate sunt protejate de Maica Domnului și, în această zi, rugăciunile pentru a avea o sarcină ușoară și un copil sănătos le sunt ascultate. De asemenea, în această zi, femeile care nu pot avea copii se pot ruga pentru dezlegarea pântecelor.