Calendar ortodox 9 aprilie 2025. Ce sfinţi importanţi sunt pomeniţi azi. Zi de post şi rugăciune

Calendar ortodox 9 aprilie 2025. Miercuri, este prăznuit Sfântul Mucenic Eupsihie, sfânt cu care oamenii, în general, sunt mai puţin familiarizaţi.

Eupsihie s-a născut într-o familie de nobili creştini, fiind crescut de mic în dragostea de Dumnezeu şi de semeni. Conform crestinortodox.ro, în timpul domniei lui Iulian Apostatul, pe când întâistătător al Bisericii din Cezareea era Sfântul Vasile cel Mare, Eupsihie avea să se căsătorească cu o tânără nobilă.

Ortodoxe
Sf. Mc. Eupshie; Sf. Cuv. Vadim

Alte articole

Martea Mare din Saptamana Patimilor. Pilda celor 10 fecioare. se face curatenie in casa, in curte, gradina si livada

Calendar ortodox 5 aprilie 2025. Sărbătoare mare în Postul Paştelui, sâmbăta se face pomenirea morţilor. Cine sunt românii care au onomastica

Greco-catolice
Sf. m. Eupsihie din Cezareea

Romano-catolice
Fer. Ubald, călug.

Sfântul Mucenic Eupshie este pomenit în calendarul creştin ortodox la 9 aprilie.

S-a născut în Cezareea Capadociei din părinţi creştini, tatăl său era înalt demnitar al imperiului. A fost martor al persecuţiilor împotriva creştinilor dezlănţuite de împăratul Iulian Apostatul (361-363) şi al redeschiderii templelor păgâne.

Sfântul Eupshie a dus o viaţă fără prihană şi a ales să se căsătorească. În ziua nunţii sale, s-a întâmplat să fie sărbătorit şi zeul „Tihis”, adică noroc, căruia îi erau aduse jertfe.

Văzând Sfântul Evpsihie pe elini, care erau mulţi în Cezareea, că mergeau să aducă jertfe în templu, s-a aprins inima sa pentru Hristos şi luând cu sine mulţime de creştini, s-a dus şi a sfărâmat idolii şi capiştea idolească au dărâmat-o până în temelie. Ştiind pătimirile ce urmau să vină asupra lui, a împărţit săracilor averea şi se pregătea spre mucenicie.

A fost arestat şi pentru că nu s-a lepădat de credinţa în Hristos a fost torturat cu multe şi grele chinuri şi omorât prin tăierea capului.

I s-ar fi iertat lui îndrăzneala, că risipise capiştea, numai dacă s-ar fi închinat idolilor. Însă ostaşul lui Hristos nu s-a supus nicidecum, ci stătea cu bărbăţie în mărturisirea numelui lui Hristos.

Dar şi Cezareea a fost lovită cu mânie de împăratul Iulian, în urma distrugerii templului.

Căci ” a numărat-o pe aceea printre sate, ştergând-o din numărul cetăţilor celor cinstite, şi a pus dajdie mare asupra credincioşilor creştini, a locuitorilor de acolo; iar capiştea cea dărâmată, cu multă grabă a poruncit creştinilor să o zidească iarăşi. Pentru că se făgăduia cu jurământ, că nu va înceta de a face rău cetăţii, nici va lăsa pe Galileeni – că aşa numea el pe creştini – fără să poarte pe grumajii şi pe capetele lor bucăţi din capişte, până ce se va ridica iarăşi capiştea cea risipită a zeilor elineşti”. (Vieţile Sfinţilor)

Acesta, pornind o campanie militară împotriva perşilor şi trecând prin Capadocia, i-a ieşit în întâmpinare Sfântul Vasile cel Mare, „dându-i cinste ca unui împărat şi aducându-i spre binecuvântare trei pâini de orz, cu care se hrănea singur. Dar împăratul a poruncit ostaşilor săi, să ia acele pâini, iar Sfântului Vasile să-i dea o sarcină de fân, zicându-i în batjocură: ‘Tu ne-ai dat orz, hrană dobitocească, iar tu primeşti de la noi fân’. Sfântul Vasile a răspuns: ‘Noi, o, împărate, ţi-am adus de acelea cu care ne hrănim, iar tu ne-ai dat hrană dobitocească. Cu adevărat ne batjocoreşti, deoarece cu puterea ta nu poţi să prefaci acel fân în pâine şi în hrana firii omeneşti’ „. (Vieţile Sfinţilor)

Atunci, Iulian, a răspuns mânios: „Să ştii cu adevărat, cu acel fân te voi hrăni, când mă voi întoarce din Persia pe aici, pentru că voi răsturna şi voi risipi această cetate până la temelie; cu plugul voi ara locul acesta, ca mai bine grâu să rodească decât oameni. Pentru că poporul ascultând de sfatul tău, a îndrăznit a strica chipul şi capiştea Fortunii, adică a Norocului”. (Vieţile Sfinţilor)

A pierit însă chiar el, fiind ucis de Marele Sfânt Mucenic Mercurie. După moartea împăratului Iulian, poporul din Cezareea a zidit o biserică foarte frumoasă deasupra mormântului Sfântului Mucenic Evpsihie.

* Sfântul Cuvios Vadim, pomenit în această zi, a fost închis în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor din Persia, împreună cu şapte ucenici ai săi.

Sfântul Vadim era din cetatea Vitlaplata, de neam foarte bogat şi, când a voit să se facă monah, toată averea sa a împărţit-o săracilor. Apoi, a zidit o mănăstire în afara cetăţii, vieţuind într-însa, cu fapte bune, sârguindu-se în toate a plăcea lui Dumnezeu şi a împlini voia cea sfântă a Lui; pentru că era bărbat plin de dar şi de adevăr, vas ales al lui Dumnezeu.

Planta sfântă pe care e bine s-o ai în casă în luna martie. Alungă ghinionul și atrage prosperitatea și iubirea

În temniţă, a petrecut patru luni, legat împreună cu ucenicii lui, bătut aspru în toate zilele, răbdând însă cu bărbăţie, pentru nădejdea şi adevărata credinţă, pe care o avea către Dumnezeu.

Sfântul Vadim a fost omorât de către un demnitar al imperiului, pe nume Nirsan, care şi el era creştin şi pentru asta a fost închis de către împărat. Temându-se însă de torturile la care urma să fie supus acesta a dat de ştire împăratului că orice îi va cere, este gata să facă.

„Împăratul auzind, s-a bucurat foarte şi aducându-şi aminte de Sfântul Vadim, i-a poruncit să-l elibereze din legături şi să-l ducă din temniţă la palatul său. Şi a zis către boierii care stăteau înaintea lui: ‘Dacă Nirsan va ucide cu mâna sa pe Vadim, apoi să se dezlege din legături şi să ia el toate averile lui Vadim’ „. (Vieţile Sfinţilor)

A fost adus atunci Sfântul Vadim la Nirsan, care, luând sabia, s-a apropiat să-l ucidă pe mucenicul lui Hristos, dar, fiind cuprins de un cutremur, când a voit să-l lovească pe mucenic, s-a făcut ca o piatră nemişcată.

„Iar robul lui Dumnezeu căutând spre el, a zis: ‘Până într-atât a crescut răutatea ta, o, Nirsane, încât, nu numai că te-ai lepădat de Dumnezeu, ci şi pe robul Lui voieşti a-l ucide? Vai ţie, ticălosule, ce vei face în ziua aceea, când vei sta înaintea înfricoşatei judecăţi, ca să dai un răspuns Dumnezeului Celui veşnic? Eu, o, ticălosule, mă săvârşesc în chinuri pentru Hristosul meu, însă n-aş fi voit ca din mâinile tale să fiu ucis, ci de la altul oarecare aş fi dorit, ca să sufăr moartea aceasta’ „. (Vieţile Sfinţilor)

Nirsan, ruşinându-se de cuvintele acelea şi neputând să ucidă, stătea tremurând. După aceea, întărindu-şi inima sa ca fierul, a lovit cu sabia în grumaji pe mucenic. Dar, mâinile ucigaşului tremurau şi a fost nevoie de multe lovituri pentru uciderea Sfântului.

Sfântul Cuvios Vadim a trecut la Domnul în chinuri cumplite în ziua de 8 aprilie. Cei şapte ucenici ai săi au rămas în temniţă încă patru ani, până la moartea împăratului persecutor. Iar după sfârşitul aceluia au fost eliberaţi şi au fost lăsaţi în credinţa lor. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)