Sfantul Grigorie Luminatorul (240-332), Apostolul Armeniei s-a nascut la Valarshapat, capitala provinciei Ararat in Armenia. Traditia armeana il prezinta ca descendent al unei familii nobile. Inca de prunc Grigorie a fost trimis in Cezareea Capadociei, unde a fost crescut in credinta crestina si botezat. Tot aici se casatoreste si are doi fii: pe Vhartanes si Aristages.
Istoricul Agathangel (secretar al imparatului armean Tiridates) ne informeaza ca Grigorie a revenit in Armenia pentru a-si increstina conationalii. Acesta va distruge templul si altarul zeilor pagani locali din Ashtishat, atragandu-si mania lui Tiridat, care il supune torturilor. In cele din urma, Grigorie izbuteste sa-l converteasca si pe rege, impreuna cu familia sa si intreg poporul. Leontiu de Cezareea il hirotoneste episcop, iar Petru de Sevaste il intronizeaza episcop al Armeniei.
Sfantul Grigorie Luminatorul i-a hirotonit episcopi pe cei doi fii ai sai. Aristages a fost succesorul tatalui sau la tronul patriarhal al Armeniei. Acesta a participat si la sinodul I ecumenic de la Niceea (325). Se pare ca Sfantul Grigorie ar fi facut o calatorie la Roma impreuna cu Tiridates.
Spre sfarsitul vietii, Sfantul Grigorie Luminatorul se retrage pentru a duce o viata solitara intr-o pestera din Manyea, in provincia Taran. Moare in salbaticie. Niste pastori ii gasesc trupul si, nestiind cine era, au ridicat deasupra lui o movila de pietre.
Sfantul Grigorie Luminatorul, primul episcop al Armeniei si increstinatorul poporului armean, a trecut la cele vesnice dupa 31 de ani de pastorire. O particica din moastele sale se afla la Biserica „Sfantul Gheorghe” – Vechi din Bucuresti. Paraclisul „Sfantul Ierarh Grigorie Luminatorul, Arhiepiscopul Armeniei”, din Resedinta Patriarhala, isi sarbatoreste pe 30 septembrie, hramul principal.
Moastele Sfantului Grigorie Luminatorul
Momentul trecerii Sfantului Grigorie la cele vesnice este invaluit in taina. Dupa ce a “luminat” Armenia propovaduind credinta crestina in numeroase regiuni ale ei si in Caucaz, Sfantul Grigorie s-a retras din lume, intr-o regiune montana unde a trait in liniste. Dupa o vreme, Sfantul Gigorie ar fi murit in singuratate, in jurul anului 328.
Ulterior, se pare ca niste pastori au gasit moastele sale, pe cale le-au inmormantat in chip smerit. Dupa un secol, moastele sfantului au fost descoperite in mod minunat, de catre un ascet pe nume Garnik, care le-a luat si le-a inmormnat la Tordan, locul unde erau inmormantati regii Arsacizi ai Armeniei.
Descoperirea lui Garnik este plasata in timpul domniei Imparatului Zenon (474-491). Insa acest fapt, creeaza o mare problema de cronologie.
Istoricul armean Iovhannes Draskhanakertci afirma ca trupul regelui Tirdat, sub domnia caruia Sfantul Grigorie a convertit Armenia, a fost inmormantat langa cel al Sfantului Grigorie.
Intr-un alt pasaj, Iovhannes spune ca in jurul anului 650, cand Catolicosul Nerses III a construit catredrala Zwartnots, inchinata Sfantului Grigorie, a pus moastele sfantului, pe care le-a adus din Tordan, sub patru coloane ale marii catedrale circulare, iar capul sfantului, l-a asezat intr-o racla din biserica, pentu a fi vazut de credinciosi.
La sfarsitul secolului al VII-lea, apare prima marturie bizantina cu privire la moastele Sfantului Grigorie.
Se pare ca in timpul persecutiei iconoclaste din secolele VII-VIII, capul si o parte din moastele Sfantului Grigorie au fost duse la Napoli. Capul se pare ca ar fi ajuns la Roma dupa aceea, deoarece 1628, a fost dus inapoi la Napoli in noua manastire Sfantul Grigorie Armeanul (San Gregorio Armeno).
Mana dreapta a Sfantului Grigorie Luminatorul
Mana dreapta a Sfantului Grigorie Luminatorul are o istorie tumultoasa deoarece, pe seama ei, a luat nastere in Armenia o traditie potrivit careia posesia acesteia confera legitimitate episcopului sau episcopilor pentru a accede la demnitatea de Catolicos.
Nu exista o dovada sigura care sa demonstreze cand anume mana dreapta a Sfantului Grigorie ar fi devenit o parte distincta, separata de restul trupului. Cei mai multi istorici spun insa ca cel mai probabil s-ar fi intamplat in secolul al IX-lea.
Tot in aceasta zi facem pomenirea:
– Sfintelor Mucenite Ripsimia, Gaiani si alte treizeci si doua cuvioase mucenite femei si fecioare;
– Sfintilor celor saptezeci de mucenici, carora li s-au taiat capetele impreuna cu Sfanta Ripsimia;
– Sfantului Mucenic Stratonic;
– Sfantului Mucenic Mardonie;