Calendar ortodox iunie 2021. Pe lângă sărbătorile religioase, însă, luna iunie este presărată cu alte câteva sărbători, de mai mică importanţă, cărora le sunt specifice tradiţii şi superstiţii pe care credincioşii le respectă cu sfinţenie pentru a fi protejaţi: Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava (2 iunie), Sfântul Apostol Vartolomeu sau Sărbătoarea Grâului (11 iunie), Sânzienele sau Drăgaica (se sărbătoresc în noaptea de 23 spre 24 iunie şi pe 24, în ziua Naşterii Sf. Ioan Botezătorul) şi Sărbătoarea Lupilor sau Sânpetru de Vară (în ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, sărbătoarea agricultorilor).
Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava s-a născut în Trapezunt (Asia Mică), în jurul anului 1300. Își câștiga existența făcând negoț împreună cu tatăl său. Într-una dintre călătoriile sale, s-a contrazis pe teme religioase cu un catolic. La sfârșitul acestei călătorii, catolicul i-a spus conducătorului tătar al cetății că Ioan dorește să devină musulman.
Dar în fața tătarului, Ioan mărturisește că Hristos este singurul Dumnezeu. După multe chinuri, Ioan cel Nou de la Suceava a fost târât prin cetate de coada unui cal, dar Dumnezeu l-a întărit să suporte toate chinurile. Unul dintre chinuitori, uimit de puterea cu care Ioan primea această suferinţă, a scos sabia și i-a tăiat capul.
Deși nu s-a permis îngroparea lui, acest lucru a fost posibil după ce, prin minune, trei îngeri au tămâiat trupul său. Mai târziu, Ioan i s-a arătat în vis unui preot, care i-a luat moaștele și le-a așezat în altarul bisericii în care slujea. Pe 24 iunie 1402, domnitorul Alexandru cel Bun le-a adus la Suceava şi le-a depus în biserica Mirăuţilor.
În fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Paști, Biserica Ortodoxă sărbătorește praznicul Înălțării Domnului. Totodată, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca sărbătoarea Înălțării Domnului să fie consacrată ca Zi a Eroilor.
În popor, există credința că, odată cu Înălțarea Domnului, se înalță și sufletele celor adormiți de la Săptămâna Luminată încoace, potrivit azm.gov.ro. Sufletele care rătăceau, deveneau strigoi și provocau neajunsuri oamenilor și animalelor. De aceea, în trecut, în această zi se practicau ritualuri magice de apărare: erau culese și sfințite plante despre care se credea că au proprietăți tămăduitoare (leuștean, alun, paltin); se suna din buciume la răspântia drumurilor și pe dealuri; oamenii se încingeau peste brâu cu ramuri de leuștean.
Sfântul Vartolomeu a fost unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Hristos. El a vestit Evanghelia în Arabia, Persia, India și Armenia. Din porunca fratelui împăratului armean, Astiagis, sfântului i s-a tăiat capul. Creștinii au luat trupul sfântului și l-au îngropat cu cinste.
Sfintele lui moaște săvârșeau multe minuni, din acest motiv păgânii au luat sicriul și l-au aruncat în mare, dar apa marii l-a purtat până în Insula Lipara, unde Episcopul Agathon, în urma unei descoperiri care i s-a făcut în vis, a mers și l-a întâmpinat la marginea mării, apoi l-a luat și l-a înmormântat cu cinste în biserică.
În trecut, se credea că Sfântul Vartolomeu bagă bob spicului de grâu şi îi grăbește coacerea. Exista, totodată, credinţa că Vartolomeul Grâului îi pedepseşte pe cei care nu îi cinstesc ziua: bătea piatra, stârnea furtunile și vijeliile. Astfel, în această zi, oamenii evitau să facă orice fel de muncă. Țăranii se fereau de tot ceea ce putea amenința recolta. Femeile nu torceau, ca să nu vină furtuna, iar bărbații încetau orice activitate, ca nu cumva grâul să dea înapoi.
În această zi, țăranii mergeau cu grâul la biserică, pentru a primi binecuvântare. Din acest grâu se făcea pâinea, dar ei hrăneau cu el și animalele și pasările, pentru a fi ferite de boli. Cei mai săraci din sat păstrau grâul pentru sărbători.
Sărbătoarea Rusaliilor sau Duminica Cincizecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh este destinată pomenirii celor morți, zi cunoscută și sub denumirea de Moșii de vară. Denumirea de Cincizecime vine de la faptul că se prăznuiește la cincizeci de zile după Paști.
Pogorârea Sfântului Duh nu are o dată fixă, însă este prăznuită totdeauna la zece zile după Înălțare sau Ia cincizeci de zile după Paști. Este ziua in care Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de limbi ca de foc asupra Apostolilor.
Există obiceiul ca, în această zi, să se aducă în biserici frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor. Cu aceste ramuri sfințite se vor împodobi, mai apoi, casele și icoanele, deoarece acestea au puterea de a alunga spiritele rele. În unele zone, pe lângă tei și nuc, credincioșii mai folosesc leuștean, usturoi și pelin. De asemenea, oamenii obișnuiesc să poarte în sân sau în buzunare aceste buruieni, pentru a nu fi “luați din Rusalii” sau pociți de către Ielele neiertătoare.
De asemenea, se mai spune că, dacă plouă de Rusalii, vom avea belşug de Crăciun.
Sânzienele sunt sărbătorite pe 24 iunie, ziua în care se face pomenirea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Potrivit tradiției, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și pasările, umplu de leac și miros florile, tămăduiesc bolnavii și apară semănaturile de grindină.
În trecut, în ajunul acestei sărbători, fetele culegeau de pe câmp flori de sânziene și împleteau cununi pe care le aruncau peste case. Dacă acestea se agățau de horn, era semn că se vor mărita curând. Cei în vârstă aruncau coronițe peste casă, pentru a afla când vor muri. Se credea că atunci când coronița va cădea de pe acoperiș, moartea este aproape.
Tot în noaptea de Sânziene, fetele își puneau sub pernă flori de sânziene pentru a-și visa ursitul. În unele zone ale țării, fetele agățau coronițele în diferite locuri și, dacă a doua zi le găseau pline de rouă, era semn că se vor mărita în vara care urma să înceapă. Exista și obiceiul ca florile împletite în cununi să fie duse în ocolul vitelor, unde, cu ochii închiși, să fie date spre mâncare vitelor. Se credea că, după cum va arăta vita venită să mănânce cununa, așa va fi și viitorul soț!
Gospodarii puneau în seara din ajunul sărbătorii nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, flori de Sânziene la colțul casei dinspre răsărit. Dacă în următoarea zi găseau în coronițe păr de la animale, era semn că vor avea parte de un an sănătos și roditor pentru animale.
Bătrânele satului adunau în zorii zilei de 24 iunie, din locuri necălcate, roua Sânzienelor. La întoarcerea spre casă, dacă nu vorbeau și nu întâlneau pe nimeni, puteau oferi roua ca leac pentru sănătate și dragoste.
Sânzienele ca zâne, pot fi aducătoare de rele dacă oamenii nu le respectă sărbătoarea şi aleg să muncească. În acest caz, aceste fiinţe stârnesc vijelii și lasă câmpul fără rod și florile fără leac. Florile de culoare galbenă – sânzienele, erau considerate a fi plante de leac.
Dansul Drăgaicei
În popor există, de asemenea, credinţa că Drăgaica sau Sânziana ar umbla pe Pământ sau ar pluti prin aer în ziua solstițiului de vară cântând și dansând, împreună cu alaiul său nupțial format din zâne fecioare și fete frumoase. În cetele de Drăgaică din sudul Munteniei, fata care joacă rolul zeiței este îmbrăcată ca o mireasă, cu rochie albă și cu cunună împletită din flori de sânziene pe cap.
Se crede că, în timpul ceremoniei nupțiale, zeița bagă bob spicului de grâu și miros plantelor de leac, vindecă bolile șoamenilor, în special pe cele ale copiilor, apără holdele de grindină, furtuni și vijelie, ursește fetele de măritat etc. Dar, când i se nesocotește ziua, ea stârnește vârtejuri și vijelii, aduce grindina, ia oamenii pe sus și îi îmbolnăvește, lasă florile fără leac și miros.
După Dansul Drăgaicei, apar primele semne că vara se întoarce spre iarnă: începe să scadă lungimea zilelor și să sporească nopțile, se usucă rădăcina grâului, florile își pierd din miros și din puterea tămăduitoare, cucul încetează să mai cânte,.
Anual, pe data de 29 iunie, sunt prăznuiţi Sfinţii Apostoli Petru și Pavel. Cei doi apostoli sunt sărbătoriți împreună pentru că au murit în aceeași zi, de 29 iunie a anului 67, în timpul prigoanei creștine declanșată de împăratul roman Nero.
Sânpetru de vară marchează mijlocul verii agrare și perioada secerișului. Se crede că Sânpetru de Vară este despărțit de fratele său, Sânpetru de Iarnă, patron al lupilor, de aproximativ o jumătate de an. În tradiția populară Sânpetru apare fie ca personaj pământean, fie ca divinitate celestă.
În trecut, oamenii credeau că Sânpetru de Vară umblă pe Pământ însoțit de Dumnezeu. Adesea, Dumnezeu îl consulta la luarea unor decizii.
În povestirile populare, Sânpetru este prezentat ca un om obișnuit, îmbrăcat în haine țărănești, îndeletnicindu-se cu agricultura, creșterea animalelor și cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic și bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer unde îi sunt încredinţate porțile și cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste cămările cerești, împarte hrana animalelor sălbatice, în special lupilor, fierbe grindina pentru a o mărunți prin topire și a deveni mai puțin periculoasă.
Se crede, de asemenea, că, la marile sărbători calendaristice (Crăciun, Anul Nou, Boboteaza, Măcinici, Sângeorz, Sânziene), Sânpetru poate fi văzut de pământeni la miezul nopții, când se deschide pentru o singură clipă cerul, stând în dreapta lui Dumnezeu.
Sân-Petru de Vară sau Sărbătoarea Lupilor este sărbătoarea agricultorilor, potrivit superstitii.ro. Se crede că nu e bine să scuturi merii, până în această zi, pentru a feri holdele de grindină; acum încetează să mai cânte cucul şi privighetorile. Superstiţia spune că Sfântul Petre pocneşte din bici de sar scântei, care se prefac în licurici, iar aceştia sunt blagosloviţi de sfânt să arate calea celor rătăciţi prin păduri.
Acum se ţin Moşii de Sân-Petru, când se împart colaci, lumânări şi mere dulci şi acre. Sărbătoarea Lupilor se ţine pentru a nu se da lupii la vite. Există superstiţia că dacă un om pistruiat se spala cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul, nu i se vor mai înmulţi pistruii. Potrivit unei alte credinţe, dacă tună sau fulgeră în această zi, nucile şi alunele nu vor avea miez sau vor fi viermănoase.
1 M Sf. Iustin Martirul si Filosoful si cei impreuna cu el
2 M Odovania Înjumătățirii Cincizecimii; †) Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava; Sf. Ier. Nichifor Marturisitorul, Patriarhul Constantinopolului
3 J Sf. Mc. Luchilian, Ipatie si Paula fecioara
4 V †) Sfintii Mucenici: Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculitel; Sf. Ier. Mitrofan, patriarhul Constantinopolului; Sf. Mironosite Maria si Marta, surorile Dreptului Lazar
5 S Sf. Sfintit Mc. Dorotei, episcopul Tirului; Sf. Mc. Apolo si Leonid
6 D (†) Sf. Cuv. Ilarion cel Nou, egumenul Manastirii lui Dalmat; Sf. Cuv. Visarion
Duminica a 6-a după Paști
7 L Sf. Sfintit Mc. Teodot, episcopul Ancirei; Sf. Mc. Zenaida
8 M † Sf. Mc. Nicandru si Marcian; Aducerea moastelor Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat
9 M Odovania praznicului Învierii Domnului; Sf. Ier. Chiril, arhiepiscopul Alexandriei
10 J (†) Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor)
11 V Sf. Ap. Bartolomeu și Barnaba; Sf. Ier. Luca, arhiepiscopul Crimeei
12 S Sf. Cuv. Onufrie cel Mare și Petru Athonitul
13 D (†) Sf. Mc. Achilina; Sf. Ier. Trifilie, episcopul Lefcosiei din Cipru
Duminica a 7-a după Paști
14 L Sf. Proroc Elisei; Sf. Ier. Metodie Mărturisitorul, patriarhul Costantinopolului
15 M Sf. Proroc Amos; † Sf. Mucenic Isihie; Fericitii Ieronim si Augustin
16 M Sf. Ier Tihon, ep. Amatundei; Sf. Sfintit Mc. Marcu, ep. Apoloniadei
17 J Sf. Mc. Manuil, Savel, Ismail, Inochentie si Felix
18 V Odovania praznicului Inaltarii Domnuli; Sf. Mc. Leontie, Ipatie si Teodul; Sf. Cuv. Erasm
19 S Sf. Ap. Iuda, rudenia Domnului; Sf. Cuv. Paisie cel Mare
(Sâmbăta morților- Moșii de vară)
20 D (†) Pogorarea Sfantului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile)
Duminica a 8-a după Paști
21 L (†) Sfanta Treime (Lasatul secului pentru Postul Sf. Ap. Petru si Pavel)
22 M †) Sf. Ierarh Grigorie Dascalu, Mitropolitul Tarii Romanesti; Sf. Sfintit Mc. Eusebiu, episcopul Samosatei (Începutul Postului Sf. Ap. Petru și Pavel)
23 M Sf. Mc. Agripina; Sf. Sfintit Mc. Aristocle preotul
24 J (†) Nasterea Sfantului Proroc Ioan Botezatorul (Sanzienele sau Dragaica); † Aducerea Moastelor Sf. Mare Mc. Ioan cel Nou de la Suceava; † Sf. Ier. Niceta de Remesiana
25 V Sf. Cuv. Mc. Fevronia; Sf. Mc. Orentie si fratii tai; Sf. Mc. Livia
26 S Odovania praznicului Pogorârii Sfântului Duh; Sf. Cuvios David din Tesalonic; Sf. Ier. Ioan, episcopul Goției
27 D Sf. Cuv. Samson, primitorul de straini; Sf. Mironosita Ioana
Duminica întâi după Rusalii
28 L Aducerea moastelor Sf. Mc. doctori fara de arginti Chir si Ioan; Sf. Mc. Papias
29 M (†) Sf. Ap. Petru si Pavel
30 M † Soborul Sfinților 12 Apostoli; †) Sf. Ier. Ghelasie de la Râmeț