CALENDAR ORTODOX: Părinţii Sfântului Alexie, Eufimian şi Aglaida, oameni cu multe averi şi credincioşi, au trăit în timpul împăratului Honoriu (395-423). Aceştia nu aveau copii, însă erau buni şi darnici, în fiecare zi puneau trei mese în casa lor pentru sărmani, văduve şi bolnavi. După multe rugăciuni, Dumnezeu le-a dăruit un copil, pe Alexie, care, în anii de tinereţe, a studiat mult, devenind foarte înţelept. Trăia cu dorinţa nemuririi şi a vieţii veşnice, de multe ori simţindu-se răpit în altă lume, numai la gândul veşnicei fericiri. Fiind căsătorit de părinţi, în noaptea nunţii a fugit în cetatea Edesa din Mesopotamia. A vieţuit vreme de 17 ani necunoscut de nimeni şi în sărăcie, locuind lângă biserica Născătoarei de Dumnezeu din acea cetate. Şi-a împărţit, apoi, toate lucrurile de preţ, pe care le luase de acasă, trăind doar din milostenia celorlalţi. Astfel, pentru trăirea sa, a fost numit în vis, prin glas dumnezeiesc, „omul lui Dumnezeu”. Dar fiindcă oamenii au început să-l cinstească, Alexie a fugit, ajungând din voie divină la Roma, unde a trăit alţi 17 ani, într-o colibă, lângă casa părintească. A fost recunoscut abia după ce şi-a dat sufletul lui Dumnezeu, în anul 411.