„Calitatea profesională indiscutabilă pe care o are (ministrul Justiției — n.r.) i-a permis să aibă o abordare globală pe întreg pachetul de legi ale Justiției și din perspectiva experienței pe care a dobândit-o la Curtea Constituțională. Ceea ce este iarăși foarte adevărat: vedem că mușuroiul a fost deranjat și este o bâzâială în jurul mușuroiului ăsta — care esta așa-zis-ul sistem, cum le place lor să se autodefinească, să se autonumească — extraordinară. Faptul că i-am deranjat, în fine, ar trebui să îi pună pe mulți români pe gânduri. Pe unii se pare că nu îi pune nimic pe gânduri, au în continuare drive-ul dat și merg pe aceeași direcție”, a afirmat președintele Senatului.
El a adăugat că în România principiul separației puterilor în stat pare să nu fie acceptat de unii care lucrează în Justiție și care „ar vrea să facă în același timp și legile, să și judece”.
„Până una alta, într-un sistem democratic legile sunt făcute de Parlament și Justiția aplică legea. Și cred că în această perspectivă trebuie să privim toată ‘dezbaterea’ care a avut loc în ultima perioadă în România”, a spus Tăriceanu.
Președintele Senatului a adăugat că „anumite schimbări legislative care sunt în discuție în momentul de față” vor repune lucrurile „în ordinea lor firească” și vor crește independența Justiției.
În opinia sa, Justiția, în „foarte multe” situații, „a dovedit că răspunde la comenzi politice” și la comenzi din afara sistemului de justiție.
„Nu s-a întâmplat nimic, pentru că știm bine: Inspecția Judiciară a fost o instituție care nu a funcționat în toată această perioadă. Vedem cât de defectuos funcționează CSM. Lucrurile astea le cunosc de o bună bucată de vreme, pentru că la Senat, în urmă cu un an și jumătate, am înființat un grup de lucru pe Legile Justiției, când am observat că CSM este factorul principal de boicotare a oricărui demers de schimbare a Legilor Justiției, lucru care se dovedește mai pregnant în zilele noastre”, a declarat liderul ALDE.
Tăriceanu a susținut că „rezistența la schimbare, la revenirea într-o situație de normalitate” reprezintă cea mai bună dovadă că „statul paralel există” și că schimbările preconizate deranjează această situație de fapt.