Andreea nu avea stare. Nu isi amintea sa fi stat pe loc mai mult de cateva minute in toti cei 28 de ani ai ei. Dar acum, instinctual, lua pauze mai dese la serviciu, dintr-o teama nejustificabila: “Nu iti mai face griji, va fi bine”, a incercat Robert sa o linisteasca. Cand s-au cunoscut prima data, nu avea de unde sa stie ca toate preconceptiile lui vor fi date peste cap si ca, in loc de o iesire cu baietii, va alege o intalnire cu Andreea. Cinci ani mai tarziu, erau casatoriti si asteptau un bebelus.
Nu stia cum sa o linisteasca altfel decat folosind clisee. Era sigur insa ca, imediat dupa ce arbitrul fluiera finalul meciului, trebuie sa vorbeasca cu ea despre camera bebelusului, cea din care carase tot felul de cutii pline cu haine pe care Andreea le purtase o singura data pana acum si pe care, evident, nu le mai voia: “Tipic feminin. Gata, s-a terminat meciul. Iar am pierdut la pariuri. Asta nu trebuie sa afle Andreea. Daca nimeream scorul, poate ii spuneam, dar asa…”.
Ceea ce Robert nu stia, dar avea sa afle in curand, era ca Andreea stia exact cum va arata camera. Fetita sau baiat, bebelusul avea deja ales patutul, iar accesoriile, desi inca nu erau cumparate, isi aveau fiecare locul in camera bebelusului: “Dar sunt atatea patuturi pentru bebelusi, atatea accesorii pentru cei mici. Stii deja ce vrei? Eu nu am nici cea mai mica idee cat de mare ar trebui sa fie un tarc pentru bebelusi”. Andreea a zambit. I-a facut un semn scurt, din mana, iar Robert a iesit din camera goala, una care urma sa fie cea a bebelusului peste doar cateva luni.
“Uite!”, a spus ea. Spre surprinderea lui, pe vremea cand Robert nu se gandea nici la mutatul impreuna, nici la nunta, nici la bebelus, Andreea stia si planifica. Pe caietul intins de ea erau descrise in amanunt patuturi pentru nou-nascuti, accesorii pentru bebelusi si alte lucruri pe care le notase minutios. Camera era deja gata. Urmau sa fie parinti, sa tina un copil mic in brate. Apoi sa-l legene si sa-l priveasca dorimind in patut, in camera.
Dar in viata nu poti sa planifici totul.
“Robert, a sunat doctorul. Nu o sa avem un bebelus. O sa avem doi bebelusi. O sa avem patuturi pentru ei, accesorii, iar camera va trebui regandita. Si oh, iar vor suna toate rudele si o vor lua de la capat cu felicitarile”.