Jurnaliştii publicaţiei „ Hromadske ” au aflat cum au petrecut locuitorii de aici cele şase luni de ocupaţie rusă. „Viața a fost foarte grea pentru noi”, spune Olga, în vârstă de 62 de ani. „Toți cei care am rămas aici am lucrat în grădini sub gloanțe. Ne-au spus chiar că femeile noastre sunt kamikaze: stau în grădini chiar dacă riscă să fie împuşcate. Dar am muncit pământul, ca să să nu murim de foame”.
Situația a fost înrăutățită de faptul că pensionarii nu au primit pensie timp de șase luni, iar grădina a fost singura sursă de hrană pentru mulți. „Când au venit rușii, au furat toată mâncarea din magazinele și casele în care au intrat . Și au ucis toate animalele de la fermă„, a mai spus Olga Pancenko.
„Șase luni am dormit în subsoluri, fără să ne dezbracăm, cu puloverele și jachete pe noi. Nu a fost viață, ci chin„, s-a plâns şi Nadia, în vârstă de 70 de ani.
Potrivit publicației Hromadske, locuitorii vorbesc despre armata rusă fără tragere de inimă – unii cu iritare, iar alții cu ochii plini de lacrimi. „Când au ajuns aici ruşii, i-am întrebat: „Ce ați uitat aici?” Și ei au spus: „Putin ne-a promis câte o casă și câte doi sclavi”, spune Nadia, în vârstă de 72 de ani.
Natalia, în vârstă de 70 de ani, își amintește că a întâlnit prima dată soldații ruși când au venit la ea acasă, convinsă că acolo erau ascunse arme. Femeia a spus că militarii au fost foarte surprinși de condițiile bune în care trăiesc sătenii: „Ne-au întrebat: „Este un oraș?”.
Locuitorii din Verbivka au povestit și despre modul în care armata rusă i-a reținut pe oameni. Potrivit lui Vasil, în vârstă de 67 de ani, militarii i-au pus o pungă pe cap și l-au dus într-o direcție necunoscută. Ruşii l-au amenințat că îl vor ucide, acuzând că ginerele său ajută ZSU. Vasil le-a arătat jurnaliştilor o cicatrice de la frânghia cu care i-au fost legate mâinile.
În Balaklia, situația a fost similară – lipsa hranei, detenție, jaf. Locuitorii orașului au remarcat că au reușit să supraviețuiască ocupației ruseşti datorită fermierilor locali. „Pe piață erau multe, dar prețurile — de două sau trei ori mai mari decât înainte de război. Cred că eu și prietenii mei am supraviețuit datorită laptelui, care este foarte ieftin și, uneori, era distribuit gratuit de fermierii locali”, a spus Oleg, un localnic.
La rândul ei, Marina spune că rușii au jefuit toate magazinele. Ea a pomenit separat de militarii din Buriatia, care au luat tot ce putea fi scos din case. Același lucru l-a confirmat și Olena, directorul școlii din satul Verbivka. Potrivit acesteia, locuitorilor le-au fost luate mașinile, iar rușii au luat din clădirea școlii echipamente informatice și chiar linoleumul.
Citeşte şi Procurorul general al regiunii separatiste Luhansk şi adjunctul acestuia, ucişi de o explozie
Potrivit locuitorilor din Balaklia, ruşii au torturat deținuții într-una dintre secțiile de poliție ale orașului. „Unele persoane au fost eliberate, iar pe altele nu le-am mai văzut de atunci”, spune Olena. Serhii Bolvinov, șeful departamentului de investigații al poliției din regiunea Harkov, adaugă: „Puteau în orice moment să pună mâna pe orice persoană și să o bage în închisoarea lor. Era aproape ca la Auschwitz„. Artem, un locuitor din Balaklia, care a petrecut mai bine de 40 de zile în captivitate, le-a povestit jurnaliştilor despre condiţiile de detenţie ale deţinuţilor: „Eram hrăniţi de două ori pe zi. Terci fără sare. Uneori era supă la prânz, dar atunci era sărbătoare”. Deținuții erau duși la toaletă de două ori pe zi – dimineața și seara.
„Hromadske” scrie că în secția de poliție oamenii au fost bătuți și torturați cu șocuri electrice. „Avem informații, precis confirmate, despre un civil care a fost ucis aici”, a mai spus Bolvinov.
Balaklia a devenit primul oraș din care a început contraofensiva majoră a Forțelor de Apărare ale Ucrainei în regiunea Harkov. Președintele Volodimir Zelenski a anunțat oficial eliberarea localităţii Balaklia pe 8 septembrie.