Sunt însă şi alţi indici care estimează starea de disconfort sau stresul termic în condiţii de căldură excesivă, cum ar fi temperatura real resimţită. Acesta este un indice care combină temperatura aerului măsurată în adăpostul meteorologic şi umezeala relativă a aerului, pentru a determina temperatura pe care o resimte corpul uman. Aceasta deoarece umezeala crescută din aer nu mai permite răcirea corpului prin transpiraţie aşa cum temperatura foarte apropiată sau chiar mai mare decât a corpului uman nu mai permite răcirea corpului prin radiaţie sau conducţie şi, drept urmare, apare stresul termic şi disconfortul asociat, pentru că organismul luptă pentru a-şi scădea temperatura.
Spre exemplu, la o temperatura a aerului de 37 de grade Celsius şi o umezeală relativă de 30%, organimul resimte o temperatură de aproximativ 37,8 grade Celsius, dar dacă umezeala din aer atinge 45%, organismul nostru se comportă ca şi cum ar suporta 43,4 grade Celsius.
O altă problemă este diferenţa foarte mare, uneori, între valoarea temperaturii aerului măsurată în adăpostul meteorologic, în condiţii de umbră, ventilaţie şi la 2 metri faţă de sol şi temperatura măsurată sub directa expunere a radiaţiei solare, eventual pe asfalt. În astfel de condiţii, dacă temperatura aerului în adăpostul meteorologic este de 38 de grade Celsius, la soare şi pe asfalt, termometrul poate arăta chiar şi peste 50 de grade Celsius.