Canioanele de pe Marte s-ar fi putut forma în modalităţi similare celor de pe Pământ

Canioanele sunt depresiuni săpate de obicei de râuri care curg peste un pat de rocă de-a lungul miilor de ani. Forma acestor canioane oferă indicii cu privire la caracteristicile cursurilor de apă din trecut, nu doar pe Pământ ci şi pe Marte.

„Formele de relief de pe Pământ şi de pe Marte înregistrează informaţii despre caracteristicile din trecut ale mediului de pe aceste planete şi despre evenimentele geologice şi de mediu care s-au produs, fiind nişte adevărate cărţi de istorie”, susţine coordonatorul acestui studiu, Michael Lamb, geolog la Institutul Tehnologic din California, potrivit Agerpres.

Capetele de canion – partea defileului creată sub acţiunea unor căderi de apă – pot avea o mare varietate de forme. Uneori, capetele de canion pot semăna cu nişte amfiteatre romane – capetele au formă curbată dacă sunt privite de deasupra (aşa cum este cazul cascadei Niagara) iar pereţii canionului se ridică vertical.

„Canioanele cu cap amfiteatru sunt relativ rare pe Pământ, însă sunt foarte frecvente la suprafaţa lui Marte„, conform lui Michael Lamb.

Alte articole

Dezastru natural în India! Aproape 100 de persoane și-a pierdut viața în alunecările de teren care au măturat țara

Alertă de inundaţii în mai multe județe, până vineri dimineaţă. Hidrologii au emis avertizare cod galben – HARTA ZONELOR VIZATE

Pentru a afla mai multe despre originea acestor forme de relief, Lamb şi colegii săi au studiat defileul Malad Gorge din Idaho, o reţea de ravene săpate în rocă bazaltică de provenienţă vulcanică, cu depresiuni mai importante: Woody’s Cove, Stubby Canyon şi Pointed Canyon. Atât Woody’s Cove cât şi Stubby Canyon prezintă capete de amfiteatru cu pereţi verticali de până la 50 de metri înălţime. Prin contrast, Pointed Canyon are – aşa cum indică şi numele – un cap ascuţit, iar pereţii săi sunt în trepte.

Cercetătorii au estimat vârsta acestor canioane prin analiza izotopilor de elemente din roci şi prin examinarea caracteristicilor fizice ale acestora. În mod neaşteptat ei au descoperit că aceste canioane cu capete amfiteatru din cadrul Malad Gorge s-au format în aceeaşi perioadă de timp ca şi un alt canion cu capăt amfiteatru, Box Canyon, aflat la aproximativ 18 kilometri sud – în urmă cu aproximativ 46.000 de ani.

Această descoperire, conform studiului publicat în ultimul număr al revistei Proceedings of the National Academy of Sciences, indică faptul că aceste depresiuni s-au format în timpul aceluiaşi potop „şi că acest potop trebuie să fi fost la o scară cu adevărat uriaşă”, a comentat Michael Lamb. Echipa de cercetători a calculat că fluxul de apă ar fi trebuit să aibă cel puţin 9 metri adâncime şi să curgă cu viteza de 1,25 de milioane de litri pe secundă.

Astfel, un fenomen de scurtă durată dar foarte intens, un potop, ar fi putut să ducă la apariţia acestor depresiuni prin exploatarea fracturilor şi fisurilor din stâncă, ‘rezultând un proces de eroziune foarte rapidă’, conform lui Lamb. Prin contrast, depresiunea Pointed Canyon s-a format aparent progresiv, în urma eroziunii exercitate de un râu asupra unui pat de rocă vreme de mii de ani.

Acest potop din această parte a Americii ar fi fost provocat de o erupţie vulcanică şi de scurgerile de lavă care au deviat cursul unui vechi râu.

Aceste date despre vechile mega-inundaţii produse pe Pământ ar putea să-i ajute pe oamenii de ştiinţă să determine ce se întâmpla la suprafaţa lui Marte în urmă cu câteva milioane de ani.

„Marte are cei mai mari vulcani din sistemul solar, iar bazaltul, o rocă vulcanică, acoperă o mare parte din suprafaţa acestei planete, ceea ce ne duce cu gândul la faptul că numeroasele canioane cu capete amfiteatru de pe această planetă ar putea să fie rezultatul mai multor astfel de super-inundaţii„, conform omului de ştiinţă american.

Echipa lui Michael Lamb lucrează în prezent la o serie de modele computerizate pentru simularea procesului de formare a canionoanelor sub acţiunea apei în timpul unor mega-inundaţii. ‘Intenţionăm să ne testăm şi să ne calibrăm modelul cu datele obţinute la Malad Gorge şi apoi să le aplicăm în diferite zone de pe Marte’, a mai precizat el.