CANNES 2016: Mai bine de jumătate dintre cele 21 de filme care au trecut ștacheta sunt de producție franceză, pentru celelalte — străine—, rămânând doar zece locuri, taman ca pentru negrișorii mititei din refrenul care a străbătut lumea. Vă închipuiți, așadar, înghesuiala de la „Poarta Raiului”, îmbulzeala din care până și un Steven Spielberg a fost gratificat în afara concursului pentru ultima sa producție, ”Disney the big”, numai ca să rămână vizibil în vitrina cu atracții a anului cinematografic. Să adăugăm că 66 % dintre filmele selecției ”Un Certain Regard” sunt, și ele, de aceeași proveniență franceză!
Recunosc că mă simt, într-un fel, ingrat, când avansez aceste remarci statistice, fiindcă producția românească a fost privilegiată anul acesta. Avem în competiția oficială două lung-metraje, ”Bacalaureat” de Cristi Mungiu și ”Sieranevada” lui Cristi Puiu, dar mai dispunem și în prestigioasa secțiune ”Un Certain Regard” (care are misiunea de a scoate la lumină opere originale în expresie și mesaj), de un al treilea, un debut, ”Câini”. Semnat de un necunoscut, Bogdan Mirică, filmul a fost puternic susținut, încă în faza de proiect, de faimoasa ”Cinéfondation”, acțiune prin care festivalul propune opere originale aflate încă în etapa de dezvoltare. Printre interpreți se află Teodor Corban, Raluca Aproiu și Costel Cașcaval. Prestigioasa secțiune a ”Săptămânii criticii” și-a asigurat și ea filmul ”Album”, realizat de regizorul Mehmet Can Mertoglu în coproducție turco-franco-română.
În plus, să nu uităm nici de scurtmetraje, două la număr: ”4:15 P.M. Sfârșitul lumii”, debut semnat de Cătălin Rotaru și Gabi Virginia Sarga, și ”Toate fluviile curg în mare”, produs de Alexandru Badea la UNATC ”I. L. Caragiale”. Primul este despre un autostopist descins nu se știe de unde, care își avertizează omul de la volan despre iminența unei catastrofe și e luat drept nebun. ”Apocalipsul” lui Rotaru și Sarga a fost filmat în județul Ialomița ca un proiect 100% independent și având concursul actorilor Alexandru Suciu și Elias Ferkin.
Deci, vom avea, slavă Domnului, ce consemna! Mai rămâne doar să transformăm șansele în performanțe. Și chiar dacă ar fi să ne întoarcem de pe Coasta de Azur cu mâna goală, putem constata oricum, cu legitimă satisfacție, interesul pe care continuă să-l stârnească arta noastră cinematografică, măcar peste hotare, dacă la noi acasă filmul românesc continuă să fie aproape ignorat.
Corespondență de la Tudor CARANFIL pentru Agerpres