Elena a povestit la ce incercari grele a supus-o destinul inca de cand avea cativa anisori, scrie ziarulring.ro. „Mama s-a despartit de tata cand eu aveam doar un an. Ne-a crescut singura pe mine si pe cei 3 frati ai mei…Tatal nu ne-a sprijinit deloc, iar de cand aveam 12 ani nu l-am mai vazut niciodata. Pentru a ne ajuta, fratele cel mare a renuntat la scoala si s-a angajat. O duceam greu, foarte greu, erau zile cand nu aveam ce sa mancam si ma multumeam si cu paine uscata”, isi aminteste artista.
Pentru a-si gasi un sprijin, mama cantaretei s-a pocait si, in fiecare duminica, mergea la slujba alaturi de cei patru copii ai sai. „Tin minte ca mergeam vreo 7 km pe jos dus, si alti 7 intors, ca sa ajungem la biserica, pentru ca mama nu-si permitea sa dea banii pe bilete de autobuz pentru noi toti. Dar dupa ce cantam in biserica, cativa frati imi dadeau bani, cu toate ca ei nu stiau ca noi o duceam atat de rau cu banii… Cu acei bani mama ma tinea cu pachetele pentru scoala o saptamana intreaga!”, a spus Elena.
Cand era foarte mica, se visa Nadia Comaneci: „La varsta de 4 ani am inceput sa cant in biserica cu unul dintre fratii mei, acompaniata de el la pian, dar eu nu prea iubeam muzica la varsta aceea, ci gimnastica. Asa ca mama m-a dat la gimnastica, la clubul de acolo, din Bacau. Totul a fost in regula pana la varsta de 8 ani, cand am avut accidentul masina…”
Impinsa in fata masinii de cea mai buna prietena!
Cea mai teribila cumpana a vietii Elenei s-a petrecut pe cand avea numai 8 ani. Era o zi obisnuita, abia se intorsese de la scoala, cand prietena ei cea mai buna a chemat-o afara, la joaca. „Imi aduc aminte ca imi lasase mama o moneda de 100 de bani cu care mi-am cumparat seminte si gume. Atat imi mai aduc aminte… Ca apoi sa ma trezesc dupa 4 saptamani, la reanimare, in perfuzii. Ma pregateau sa ma duca in sala de operatii pentru a-mi amputa piciorul!”, isi aminteste, gatuita de emotie, cantareata. Doar o minune a facut ca ea sa-si revina la timp si astfel sa-si salveze nu doar piciorul, ci si viata!
Ce s-a intamplat cu adevarat in acea zi nu va sti probabil niciodata. „Vecinii mi-au spus ca Anca, prietena mea m-a impins in fata masinii. Era prietena cu care imparteam orice… Nu stiu nici in ziua de azi ce motiv a avut, de ce a facut acest gest! Mi-am amintit intre timp ca fratii ei care erau mai mari decat mine si au fost dintotdeauna rautaciosi. Imi stricau anumite obiecte si tin minte ca intr-o primavara m-au otravit cu nuci necoapte, eu eram mica, nu stiam ca daca mananc sunt periculoase… in urma accidentului am ramas cu o mare cicatrice la piciorul drept si pe piciorul stang, pentru ca mi-au facut transplant de piele”, a povestit Bijou.