Patrizia și Bianca sunt cele două tinere care și-au pierdut viața în râul Natisone din Italia. Alături de cele două se afla și Cristian Castian Molnar, în vârstă de 25 ani. Toți trei au fost înghițiți de apele râului Natisone, care are în continuare un debit peste medie, după mai multe zile de precipitații abundente. Trupurile neînsuflețite ale fetelor au fost găsite duminică, 2 iunie, iar Cristian este în continuare de negăsit.
Mama tinerei în vârstă de 20 de ani a declarat recent că autoritățile ar trebui să fie mai pregătite să acționeze în astfel de cazuri de urgență.
„Mi-aș fi dorit să nu fi murit degeaba, poate devenim părinți mai pregătiți să salvăm oameni, cu mai puține autorizații în cazul intervențiilor urgente, pentru ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple „, a spus îndurerată, mama tinerei decedate.
Despre fiica ei, aceasta a spus că „Era o fată bună, eram mândri de ea, era bucuria noastră. Îmi scria în fiecare zi mamă, te iubesc, pe WhatsApp, mă întreba mereu dacă are voie să facă lucruri: Mamă, am aproape 21 de ani, pot să mă duc la o cafea?”, a mai dezvăluit mama fetei.
Cu o seară înainte să se întâmple nenorocirea, pe 31 mai, cele două au stat de vorbă la telefon până la 2 dimineața, apoi fata s-a dus să învețe până la 4:00. La 6:30 s-a trezit, a făcut duș și a mers să susțină examenul.
În jurul ora 12:00, Patrizia a sunat-o pe mama ei pentru a o întreba dacă poate merge la lac, la Premariacco. „I-am spus că nu, apoi i-am spus bine, mi-a explicat că vrea să facă o plimbare, niște fotografii și apoi va merge să doarmă.” Acesta a fost ultimul mesaj pe care tânăra i l-a trimis mamei ei.
Femeia, cu inima frântă de durere, a refuzat să se uite la videoclipurile publicate pe internet în care se văd încercările disperate ale echipajelor de salvare pentru a-i salva pe cei trei tineri. Aceasta a spus că a văzut doar fotografia îmbrățișării și cea de pe albia uscată.
„Poate s-ar fi putut face mai mult, poate a fost soarta. Un singur motiv am pentru a merge mai departe: Îi mulțumesc lui Dumnezeu că au găsit-o ca să pot plânge pe sicriul ei, asta ne dă putere să supraviețuim.”