Carlos Şacalul – Che, Zorro, erou, în Venezuela

„Carlos este  condamnat pe viaţă în Franţa, unde este acuzat de terorism. În realitate, Carlos este un combatant revoluţionar”, spunea preşedintele venezuelean Hugo Chavez în cadrul unei congres al stângii mondiale, în urmă cu doi ani.

Ilich Ramirez Sanchez sau Carlos Şacalul va compărea începând de luni în faţa unei Curţi cu juri speciale din Paris pentru patru atentate soldate cu 11 morţi şi aproape 150 de răniţi, comise în Franţa în urmă cu 30 de ani. Procesul este considerat ilegitim de către Hugo Chavez, deoarece Carlos a fost răpit de către poliţia francez în Sudan în 1994. Acelaşi argument îl are şi familia teroristului care ştie că nu poate scăpa, dar ar vrea ca măcar să poată fi extrădat în ţara sa natală, spunând că Şacalul a fost capturat de către francezi în baza unui mandat naţional şi nu internaţional.

Pentru Vladimir Ramirez, fratele lui Ilich şi preşedintele comitetului de susţinere, teroristul este un Che Guevara, un model de urmat, o mândrie pentru ai săi, scrie Slate.fr.

Cum a ajuns Carlos, din Venezuela, să lupte pentru cauza Palestiniană?

Alte articole

Doi români au rămas șocați când au vizitat una dintre cele mai sărace țări din lume: „Toate produsele erau foarte scumpe”

Țara în care Moș Crăciun vine pe 1 octombrie. Crăciunul a fost mutat în toamnă, prin decret prezidențial, pentru „fericirea și securitatea” cetățenilor

Tatăl lui Ilich, avocat de succes în Caracas, a ales să-şi instaleze familia într-un carier popular al oraşului şi să trăiască modest. Erau totuşi singurii din cartier care aveau televizor şi o masă de biliard acasă, fără a face caz de averea lor. Soţii Ramirez divorţează când Ilich avea doar patru ani, dar trăiesc sub acealşi acoperiş.

Tatăl, militant marxist-leninist, le dă celor trei fii ai săi o educaţie dură: băieţii nu au voie să se joace în curte, să iasă singuri sau să îşi piardă timpul cu ocupaţii futile. Nimic nu trebuie să le deturneze educaţia făcută de către profesori marxişti leninişti care le dau cursuri la domiciliu. Singurele distracţii permise erau distracţia şi cinematograful.

Ilich îl duce pe fratele său Vladimir la film şi îşi petrece timpul citind enorm, aproape numai texte politice. Încurajaţi de către tatăl lor, Ilich, Lenin şi Vladimir se înscriu în Tineretul comunist şi participă la manifeastaţii împotriva partidului la putere, Acţiunea Democratică.

Familia lui Carlos se mută la londra după ce adolescentul îşi ia bacalaureatul, pentru ca cei trei copii să aibă o educaţie internaţională şi să înveţe mai multe limbi străine. În 1968 Ilich obţine o bursă a Partidului Comunist Venezuelean la Moscova, unde va studia chimia. Sejurul în capitala URSS-ului îi va oferi prilejul tânărului Ilich să intre în contact cu studenţi străini şi să se apropie de cauza palestinană.

Potrivit fratelui teroristului, la Moscova Ilich şi-ar fi dat seama că „internaţionalismul intelectual şi pacifist al tatălui său nu era îndeajuns pentru a afronta imperialismul” şi a luat decizia de a intra în lupta armată pentru apărarea unui stat palestinian.

Din 1970, Ilich dă veşti familiei foarte rar. În iulie 1975, încep să apară fotografii de-ale lui Carlos în presă, ca principal suspect în cazul uciderii a doi poliţişti şi a unui informator, pe strada Tellier din Paris.

Tatăl comunistului venezuelean se va simţi foarte mândru de fiul său în luna decembrie a aceluiaşi an, când Carlos răpeşte 11 miniştri la o adunare a ţărilor exportatoare de petrol de la Viena. Cel pe care „Guardian” îl va numi Şacalul este privit ca un erou în familie.

Hugo Chavez i-a pus o aură lui Carlos, necunoscut pentru o mare parte a conaţionalilor săi până atunci. În rândul militanţilor de stânga sunt numeroşi cei care îl susţin pe terorist. „Erou închis în temniţele franţuzeşti”, „Zorro”, „un umanist care se luptă pentru o cauză dreaptă”, „Che” -este portretul pe care stânga venezueleană i-l face lui Carlos.

Susţinătorii teroristului i-au propus fratelui acestuia o acţiune armată pentru a-l elibera, însă Vladimir a spus că acest lucru se va putea face doar pe cale diplomatică. Deşi declaraţia lui Chavez a stârnit o imensă speranţă în familia lui Carlos, ea nu a fost urmată de niciun demers diplomatic. Ambasadorul Venzuelei la Paris a declarat că misiunea se va ocupa de Ilich la fel ca de orice alt cetăţean venzuelean, atunci când i-a fost reproşat că nu a intervenit când Carlos s-a plâns de rele tratmente în închisoare.

Puţin probabil că teropristul să se întoarcă vreodată printre ai săi, însă dacă va fi eliberat se va duce să se roage la mormântul lui bolivar din Pantheonul din Caracas, aşa cum a declarat într-un interviu.