„Vă asigur că în ceea ce priveşte deciziile care se iau la nivelul ministerului nu mă consult cu preşedintele Dragnea, nu-l întreb ce trebuie să fac, cum trebuie să fac, dar au fost situaţii în care i-am sesizat anumite lucruri care a trebuit să beneficieze de sprijinul coaliţiei, de sprijinul colegilor de partid”, a afirmat Dan.
Întrebată dacă e „o crimă” să vorbeşti cu preşedintele de partid, ea a negat. „Nu cred că e o crimă. Eu încerc să arăt că lucrurile acestea trebuie să se desfăşoare şi aşa se întâmplă – în interes pur instituţional. Nu sunt acolo pentru că mă bucur de un privilegiu, sunt acolo pentru că mi s-a dat o responsabilitate şi trebuie să mă achit cât pot eu de bine de această responsabilitate”, a susţinut Dan.
Potrivit ministrului, „e o presiune” pe toate persoanele care într-un fel sau altul sunt asociate cu Dragnea.
Întrebată, de asemenea, dacă e „o crimă” să fii din Teleorman, Carmen Dan a răspuns: „Da, în concepţia unora e o crimă. În Teleorman sunt oameni ca peste tot. (…) Întotdeauna m-a revoltat această poziţionare şi acest mod de a privi lucrurile. Nu putem să scoatem judeţul ăsta din România, să-l aruncăm în afara graniţelor doar pentru că din Teleorman sunt Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă sau Carmen Dan, care, culmea, nu au ce să-şi reproşeze. În fiecare zi, dacă ne gândim la ceea ce se întâmplă în Guvern, ce se întâmplă în coaliţie şi în PSD, dacă ne gândim şi ne raportăm la ceea ce se întâmplă în minister, se întâmplă lucruri bune”.
Carmen Dan a vorbit şi despre moartea soţului ei şi despre relaţia cu fiul ei. Întrebată cum a trecut peste moarte soţului, Carmen Dan a declarat: „Mi-e greu să vorbesc despre asta. Face parte din acea pavăză pe care mi-am construit-o pentru a nu mă lăsa intimidată și pentru a-mi găsi puterea și tăria să merg mai departe.(…) Am refuzat să citesc. Au fost oameni buni lângă mine, care m-au ținut de-o parte în acele momente de tot ce s-a speculat. Nu o să mă vedeți vreodată vorbind despre aspecte care țin de latura personală, dar vă asigur că lucrurile nu au stat așa. (…) – Am rezistat pentru că am un copil și pentru că fiul meu trebuie ținut departe, pentru că fiul meu trebuie să înțeleagă că mama lui, așa cum poate, pentru că foarte mult timp este afectat activității mele de la minister și de la Parlament, dar că mama lui este alături și că are în mine un sprijin și că noi doi trebuie să ne avem unul pe altul până la capăt. Pentru mine a fost important să-l încurajez pe el, să mă asigur că el trece peste acele momente, că el nu este afectat, deși nu se poate să nu fii afectat”.