Deși este conștientă de cheltuielile ei, Andreea nu își impune limite financiare și recunoaște că preferă să se bucure de viață, fără să se preocupe de câți bani mai sunt pe card. „Nu mă uit la bani”, spune Andreea, subliniind că, de multe ori, atunci când „o ia razna” cu achizițiile, soțul ei o avertizează. „Mă sună și mă întreabă: Dar pe ce ai cheltuit atâția bani?’”, a povestit ea, amuzându-se de situație.
Cu toate acestea, cheltuielile nu sunt niciodată un subiect de dispută în cuplu, ci mai degrabă o glumă între ei.
Un exemplu clar al comportamentului său extravagant cu banii s-a petrecut într-o perioadă de doar câteva zile, când Daniel a fost plecat cu afaceri, scriu editorii de la bzi.ro.
„De exemplu, a fost plecat din țară de miercuri și s-a întors sâmbătă sau marți, nu mai știu, și am avut de marți până miercuri 8.500 de lei. Dar pe ce i-am cheltuit? Motorină, mâncare, restaurante, fii-mea vrea ceva, nu pot să zic nu, am plătit factura, 2.000 de lei, dar nu e mare lucru”, a adăugat ea, referindu-se la cheltuielile care, în opinia ei, nu sunt deloc ieșite din comun.
Deși suma este considerabilă, Andreea o consideră doar un exemplu al stilului său de viață plin de răsfăț și confort.
Un alt punct pe care Andreea l-a abordat a fost educația fiicei sale, Rebecca, în vârstă de nouă ani.
Bruneta mărturisește că nu a existat niciodată un moment în care să-i refuze vreun capriciu fiicei sale. „Rebecca vrea ceva, nu pot să zic nu”, a spus ea, indicând o relație extrem de apropiată cu fetița ei. Totuși, Andreea face o diferență clară între modul în care își educă fiica și abordarea mai blândă a soțului său. „Eu sunt mai dură, el e mai moale cu ea”, spune Andreea, subliniind echilibrul din familia lor în privința educației.
În pofida cheltuielilor considerabile, Andreea pare să fi găsit un echilibru între a se răsfăța și a fi o mamă grijulie și atentă.
Cu o fiică care îi seamănă tot mai mult și cu o relație solidă cu soțul său, ea reușește să îmbine viața de familie cu momentele de răsfăț personal. O viziune de viață în care banii nu reprezintă o limită, dar în care familia și educația rămân prioritare.