Cât costă să dresezi un câine ghid pentru nevăzători?! Suma este de-a dreptul colosală! În lume sunt doar 28.000 de câini ghid, la 40 de milioane de orbi!

Câinii ghid sunt probabil cel mai cunoscut tip de câine de asistență. Ei își petrec viaţa ajutându-i pe oamenii orbi sau cu defecte majore de vedere să treacă prin lume în siguranță și cu demnitate. De multe ori trec neobservaţi în tumultul cotidian, dar pot fi văzuți ajutându-i pe nevăzători să ocolească obstacolele și să negocieze în siguranță traficul, ajutându-le să fie mai independente și mai mobile.

Ce nu se ştie este costurile care aduc un câine la un asemenea stadiu de discernământ, încât să-şi poarte în siguranţă stăpânul în afara casei. Dresura durează aproximativ doi ani, iar costul acestei „şcolarizări” variază între 45.000 şi 60.000 de dolari. Şi, cu toată această muncă şi costuri, doar un procent de 45% dintre patrupede ajung să treacă testul final şi să fie eligibile pentru a fi plasate unui stăpân nevăzător. Datele statistice arată că la nivel global există în jur de 40 de milioane de nevăzători, în timp ce numărul câinilor dresaţi să-i ajute abia dacă se ridică la 28.000.

Deși relativ recent acceptată în nomenclatorul de asistență socială, această practică a antrenării câinilor este însă străveche, milenară chiar, din moment ce unii specialiști cred că una dintre picturile murale din Herculaneum înfățișează un orb cu un câine ghid. Autorul Michael Tucker a făcut această sugestie în cartea sa „The Eyes that Lead: The Story of Guide Dogs for the Blind”, din 1984. Alte imagini, cum ar fi un tablou chinezesc din secolul al XIII-lea, arată oameni călăuziți de câini, scrie  autorul Steve Swanbeck în „The Seeing Eye”.

Citeşte şi Adopţie câini. Picioruş, Rufus şi Kali îşi caută un cămin. Oferă la schimb recunoştinţă şi iubire pe viaţă

Alte articole

Un bărbat nevăzător, refuzat de doi șoferi Uber, în București. Nu a fost lăsat să urce în mașină însoțit de câinele său – ghid

Având în vedere relația strânsă din punct de vedere istoric dintre oameni și câini, este mai mult decât posibil ca patrupedele să fi ajutat oamenii orbi de foarte mult timp, într-o formă sau alta. Totuşi, abia în secolul al XVIII-lea câinii ghid au devenit parte a instituției medicale. Deși imaginile din Evul Mediu înfățișează orbi care se bazează pe câini, „cea mai timpurie instruire sistematică a câinilor ghid” datează de la mijlocul anilor 1700, potrivit History.com. La un spital pentru nevăzători din Paris, oamenii lucrau pentru a dresa câini care să-i ajute pe pacienți. Antrenamentul câinilor-ghid a început însă cu adevărat în anii 1800, scrie Swanbeck.

„Manual pentru învăţarea orbilor”, scris în Austria de Johann Wilhelm Klein, în 1819, observă că „o conexiune rigidă îi permite persoanei să simtă atunci când un câine face o mișcare laterală sau stă nemișcată, ceva ce o lesă moale nu poate realiza”. Klein, un profesor pentru nevăzători, care a fost pionier în metodele de a face față orbirii, a preferat să folosească pudeli și Ciobăneşti germani ca şi câini ghid. De altfel, încă de la deschiderea primelor şcoli şi până în prezent, trei rase de câini şi-au dovedit supremaţia în această muncă: Golden retriever, Labrador şi Ciobănesc german. Însă în prezent şi reprezentanţii altor rase au demonstrat că pot să îndeplinească cu succes această misiune extrem de dificilă: Yorkshire terier, Caniche, Border collie, Ciobănesc australian, Papillon, Doberman, Boxer şi Rottweiler.

Citeşte şi Mierea, alimentul-minune pentru câini. Ce beneficii are pentru patrupezi și cum o poți introduce în hrana lor!

Câinele ghid învaţă peste 100 de comenzi, iar pe toată durata vieţii poate acumula până la 300 de comenzi, scrie zooland.ro.  Câinele ghid pentru nevăzători trebuie să îndeplinească cu succes următoarele acţiuni:

•    să nu se abată de la ruta directă, indiferent de atracţiile de pe traseu: mirosuri, oameni, animale;
•    sa menţină un tempo uşor, accesibil stăpânului şi să se poziţioneze corect: în stânga stăpânului, înaintea acestuia;
•    să se oprească la fiecare intersectie/cotitura si sa astepte instructiuni despre urmatoarea directie;
•   sa recunoasca si sa evite obstacolele prin care stapanul nu poate trece (culoare inguste, spatii insuficient de inalte etc);
•    sa se opreasca la baza scarilor si sa astepte instructiuni;
•    sa aduca handlerul in apropierea butonului liftului;
•    sa stea culcat linistit atunci cand stapanul sede;
•    sa ajute stapanul sa foloseasca mijloacele de trabsport in comun;
•    sa asculte o multime de alte comenzi verbale.

O calitate excepţională a acestor câini este neascultarea selectiva. Câinele trebuie să ignore o comandă a stăpânului dacă aceasta poate pune în pericol siguranţa cuplului. De exemplu: stăpânul poate ordona să se meargă înainte, însă câinele se va opri dacă se apropie un automobil.

În România, în 2018 erau 95.889 de persoane nevăzătoare, din care 2.770 copii. Dintre acestea mai mult de jumătate au handicap vizual grav, iar viaţa le-ar fi mult mai uşoară dacă ar avea alături un câine care să-i ghideze şi să-i ferească de pericole.