Cât de trăsnite şi de penibile pot fi explicaţiile date de migratorii politici

Cel mai notabil „transfer” al sezonului politic de primăvară-vară este, cel puţin până acum, trecerea la PNL cu mai toată filiala PDL a lui Sorin Frunzăverde, preşedintele CJ Caraş-Severin şi prim-vicepreşedinte al PDL. Dacă motivele legate de centralizarea excesivă şi lipsa sprijinului de la centru pentru proiectele de la nivelul judeţului ar putea fi justificate ca motiv al plecării, rămân misterioase motivele legate de „statul poliţienesc” a lui Frunzăverde.

„Ne e şi frică să vorbim la telefon”, a spus Frunzăverde, explicând motivele plecării sale din PDL. Deocamdată, nu am aflat dacă a scăpat de frică devenind vicepreşedinte la PNL. Însă scuza cea mai surprinzătoare viza relaţia cu PDL. „Nu noi am plecat din partid, ci partidul a plecat din noi„, susţine Frunzăverde, afirmaţie ce reprezintă „o revoluţie coperniciană” în domeniul traseismului, adică traseismul devine o caracteristică a partidelor, nu a oamenilor.

După Frunzăverde au plecat parlamentarii şi primarii PDL din Caraş-Severin ce au invocat colaborarea lungă şi fructuoasă cu liderul judeţului. Unul însă,  Ion Orbulescu, primar în Ciuchici, a recunoscut candid că se cam plictisise cu acelaşi carnet de partid. „Eu sunt omul care nu stă prea mult într-un partid! Mă duc unde îmi este mai bine!”, declara Orbulescu unui ziar local.

Dezarmant de sincer este şi primarul din Vulcan (jud. Hunedoara), Gheorghe Ile, care va candida din partea USL pentru un nou mandat, deşi nu vrea să demisioneze din PDL pentru a nu-şi pierde funcţia. „Nu am nemulţumiri faţă de PDL pentru că am fost ajutat de acest partid. Vreau doar să avem mai mulţi oameni noi cărora să le demonstrez că se poate face politică în orice partid. Este bine să ai mai multe capete luminate în partid”, spune Ile. De altfel, acesta a avut ocazia să-şi demonstreze calităţile de politician şi în alt partid, deoarece a fost ales primar în 2004 din partea PC, dar în 2008 a trădat PC în favoarea PDL.

Alte articole

Primarii din România au renunțat la contractele de deszăpezire. Ce soluții au găsit ca să facă economie la iarnă: ”Este o idee bună”

Premierul Ciolacu: nicio reformă în administrație și ANAF nu se va face fără primari

Însă majoritatea navigatorilor prin apele tulburi ale politicii invocă un motiv mult mai nobil: interesele celor pe care-i reprezintă, fie într-o urbe sau comună, fie într-un judeţ întreg. Un exemplu îl oferă preşedintele CJ Neamţ, Vasile Pruteanu care a trecut de la PDL la PNL. „În construcţia politică actuală realizată de USL consider că am cele mai mari şanse să duc la îndeplinire proiectele de la Consiliul Judeţean. Vor fi probabil acuzaţii de trădare, de traseism politic, dar am avut un singur interes ca preşedinte al CJ Neamţ, acela al cetăţeanului”, se justifica Pruteanu.

Partea haioasă este că prefectul judeţului l-a luat în serios şi a emis imediat ordinul de demitere a lui Pruteanu, chiar înainte ca acesta să se înscrie oficial în PNL, schimbarea partidului atrăgând imediat demiterea primarului sau preşedintelui de CJ. Însă Pruteanu s-a ofuscat că prefectul a acţionat imediat, deşi el făcuse „doar o simplă declaraţie”. „E un abuz fără precedent (…) Mi se pare că trăim într-o altă ţară”, se revolta Pruteanu împotriva prefectului care-l crezuse pe cuvânt că pleacă din PDL.

Însă campion al ipocriziei rămâne Cristian Popescu-Piedone, primarul sectorului 4, care a plecat din PC la UNPR invocând loialitatea faţă de cetăţenii sectorului şi apoi s-a întors în partidul lui Daniel Constantin invocând aceleaşi considerente. Când, la sfârşitul anului 2011, se producea ruptura cu PC, Piedone declara ritos: „Eu, Cristian Popescu-Piedone, nu am trădat pe nimeni şi nu voi trăda, ci voi rămâne loial întotdeauna cetăţenilor sectorului 4”. Deşi nu a demisionat formal din PC pentru a nu-şi pierde mandatul, Piedone a fost uns preşedinte al Ligii Aleşilor Locali ai UNPR şi numit şef de campanie pe Bucureşti pentru locale pentru preconizata pe atunci alianţă dintre PDL şi UNPR. Mai mult, UNPR începuse distribuirea de fluturaşe cu numele său.

Chiar în ziua în care urma să fie anunţat oficial drept candidatul UNPR şi al PDL pentru sectorul 4, Piedone a fost dat prezentat drept candidatul USL, într-o conferinţă de presă susţinută alături de preşedinţii PC şi PSD, Daniel Constantin şi Victor Ponta. „Nu i-am trădat şi nu-i trădez pe cetăţenii sectorului 4„, spunea solemn Piedone. Cum jurnaliştii prezenţi îi tot aduceau aminte de diferendele cu conducerea PC, Piedone a replicat: „Cum să trădez Partidul Conservator, dacă partidul respectiv m-a făcut primarul sectorului 4? (…) Eu am fost tot timpul membru PC.”

În mod cert, acesta a reuşit performanţa să lase cu ochii în soare două partide în aceeaşi zi, PDL şi UNPR, care nu trebuie totuşi compătimite prea mult că au trebuit să înghită un hap din propria doctorie. „De dimineaţă ne-a asigurat că nu se duce la USL, apoi l-am văzut la televizor alături de Ponta”, spunea cu năduf viceprimarul Capitalei, pedelistul Mircea Raicu.

Mai există categoria celor care au invocat vagi considerente de ordin personal în decizia schimbării partidului: deputatul Eugen Uricec şi senatorii Ioan Sbârciu şi Petru Filip. Aceste considerente au rămas nedetaliate. Pot fi de la neînţelegeri personale cu anumiţi colegi de partid până la moartea hamsterului preferat. Alegătorii lor nu au aflat încă…

Sbârciu şi-a lăsat şi el cu ochii în soare partidul la care a plecat, PC, pentru ca două ore mai târziu să spună spăşit „cred că m-am pripit anunţînd că plec din PDL”. Pentru Uricec a înjghebat o justificare noul său şef pe linie de partid, preşedintele PSD Suceava, deputatul Cătălin Nechifor. Acesta a spus că Uricec era lider la PD Suceava pe vremea când acest partid era încă membru în Internaţionala Socialistă, alături de PSD, fapt ce-l face vrednic să stea în rândurile social-democraţilor. O veste bună şi pentru preşedintele Traian Băsescu ce are locul asigurat la PSD pentru că a condus PD în perioada 2000-2004, când democraţii erau colegi în Internaţionala Socialistă cu „prietenii” de la PSD.

„Ghiveciul ideologic” ce caracterizează politica românească devine evident şi în cazul trecerii deputatului PDL de Timiş, Marius Dugulescu, la PNL. „Am ajuns la concluzia că dreapta în România poate fi clădită doar în PNL, cu oameni care nu promovează afaceri în folosul lor„, a motivat Dugulescu. Cum a ajuns Dugulescu la ideea că cel care îşi conduce afacerea ca o asociaţia ca o fundaţie de binefacere este un liberal autentic, doar el ştie. Cert este că declaraţia sa i-ar fi îngrozit pe ideologii liberalismului de la Adam Smith şi John Stuart Mill încoace, care au susţinut că urmărirea egoistă a fericirii şi bunăstării proprii generează, indirect, fericirea celorlalţi.

Un alt caz hilar este cel al deputatului PDL de Bihor, Ştefan Seremi, care, pare-se, a demisionat din PDL de dragul… PDL-ului. Astfel, el l-a acuzat pe Vasile Blaga că încearcă să distrugă partidul şi să submineze poziţia preşedintelui Emil Boc. „Mie îmi pare rău că Blaga vrea să distrugă partidul şi cred că Boc a fost fraier că i-a dat pe mână coordonarea campaniei pentru alegerile locale„, a spus Seremi plângându-se precum un prooroc biblic pe ruinele Ierusalimului. Dar nu a jelit prea mult pentru că în aceeaşi conferinţă de presă şi-a scos la mezat „farmecele” precum o demoazelă de moravuri lejere. „Toate partidele mi-au făcut o ofertă, dar trebuie să analizez ce mi se oferă„, a spus Seremi cu cochetărie tipic feminină.

Conform legii, schimbarea apartenenţei politice a primarilor sau preşedinţilor de CJ-uri este sancţionată cu pierderea mandatului. Însă la numai câteva luni înainte de alegeri, este o pierdere acceptabilă, aşa că în perioada asta traseiştii îşi permit să aibă subite tulburări de conştiinţă sau revelaţii ale căii adevărate în politică. Totul în numele cetăţeanului.

Deocamdată pierderile semnificative sunt doar la partidele puterii, asta probabil cotei foarte reduse pe care o au în preferinţele electoratului. Acum trebuie să suporte costurile schimbării legii alegerilor locale, primarii şi preşedinţii de Consiliu Judeţean fiind aleşi într-un singur tur, nu în două.  Astfel, aleşii locali în funcţie sunt net avantajaţi fiindu-le necesar un singur vot în plus faţă de cel mai plasat adversar pentru a obţine un nou mandat. Acest lucru îl ştiu însă şi aleşii locali care sunt conştienţi că au şanse mari să îşi reînnoiască mandatele indiferent din partea cui candidează, deoarece nu mai riscă formarea de coaliţii îndreptate împotriva lor într-un tur II.

De altfel, promotorii principali ai schimbării au fost pedeliştii şi acum culeg ce au semănat, semn că cine sape groapa altuia riscă să dea în ea şi că Dumnezeu nu bate cu băţul.