Cât valora virginitatea fetelor în urmă cu un secol

„Cred că atât părinţii, cât şi educatorii au sfânta chemare să lumineze tinerimea. Să stăm de vorbă cu copiii, fraţii, elevii noştri pe faţă. Să rupem ghiaţa ruşinii mincinoase, căci sub mantia ei se ascunde cea mai mare dintre nefericiri, pervertirea stării sufleteşti a omului”. 

În cele peste 20 de capitole, autorul pleacă de la „Tipul onanis-tului”, „Poluţiuni şi spermatoree”, „Despre abstinenţă”, „Despre hom-nosexualitate”, „Despre atavism”, inclusiv „Seducătorii”, Adulterul”, iar în partea a doua „Profilaxia boalelor sexuale”. 

La capitolul „Despre virginitate”, doctorul Sterian relatează şi câteva cazuri de nuntă, când se puteau chiar stoarce bani în caz că mireasa nu mai era virgină. Iată unul dintre aceste cazuri. 

„Nenorocirea era însă că trecuse trei zile de la noaptea nunţii, iar ruperea himenului se vindecase în acest timp, în parte. Deci examinarea părţilor genitale ale miresei nu erau tocmai convingătoare. 

Lăptăriţa era o fată tânără de tot, aproape o copilă, cu părul ca spicul de grâu. Mi-era necaz că nu pot s-o ajut, căci presimţeam că era nevinovată. Însă deodată îmi trecu prin minte o idee şi o întreb: 

– Unde ţi-ai pus cămaşa din noaptea nunţii?

– În scrin. 

– Scoate-o afară. 

– Uite-o, zise ea, aducându-mi-o de la scrin. 

Eu o răsucesc, o puric de la guler până la poale şi găsesc ce căutam. 

– Bine fată, hai! De ce n’ai arătat-o până acum? 

– Dacă nu mi-a cerut-o nimenea! grăi ea naivă şi sfioasă.

Şi avea dreptate, nu i-o ceruse nimenea.

– Iată, zisei eu, vârând cămaşa sub nasul leliţelor cari tot ghionteau pe sub ascuns pe lăptar. Petele acestea, patru, cinci, sunt de ajuns să vă arate că fata a fost virgină. 

– O fi din nas, se mai încearcă să spuie una mai tinerică.

– Fugi d’acolo. Nu te mai amesteca şi d-ta, unde nu-ţi fierbe… vorba aia (!), îi răspunse muma fetei.

La această replică înţeleaptă, pufni şi mirele de râs, că doar el ştia mai bine ca toţi, că nu era din nas”.